Rusia-Ucraina, cum să explicăm războiul copiilor

Războiul poate fi explicat copiilor? Experții spun că da, cenzura ar fi o pierdere a încrederii în părinte. Iată sfaturile unuia dintre cei mai mari psihoterapeuți italieni: Domenico Barrilà.

Ce se întâmplă mama? De ce sunt acele clădiri distruse? Dar oamenii mor acolo? Vor cădea și bombele aici? Imaginile pe care știrile le arată zilele acestea din Ucraina îi afectează și pe copii. Și este aproape imposibil să ții copiii departe de informații, de știri despre evenimentele teribile din Ucraina. Putem vorbi despre războiul copiilor , putem vorbi și despre cele mai urâte aspecte, cum ar fi durerea și moartea și ne putem explica că, uneori, chiar și adulților le este frică.

Nu ascundem adevărul copiilor

,,Deci este mai bine să nu ascundeți adevărul copiilor?” L-am întrebat pe Domenico Barrilà, considerat unul dintre cei mai mari psihoterapeuți italieni.

,,De câte ori apare un eveniment neprevăzut”, explică Barrilà, începe vânătoarea pentru cel mai bun mod de a-l explica copiilor, fie că este vorba despre o pandemie, moarte, boală, sex sau război. De parcă ar trebui să ne raportăm la o specie protejată și de parcă informațiile adult-copil ar avea reguli complet străine de cele pe care adulții le folosesc între ei. Regula de aur este, așadar, să creăm o atmosferă de curiozitate sănătoasă, să răspundem mereu la întrebările copilului, să nu confundam nivelul lui de curiozitate cu al nostru. Avem în general mai multe informații, așa că informațiile de care avem nevoie pleacă și de la o bază de conștientizare pe care copilul nu o are.

 Când un copil, care percepe o altă stare decât cea obișnuită, este exclus din fluxul de informații, va face niște pași logici. În primul rând va încerca să umple golurile narative, prin presupuneri care vor fi influențate de evaluări la fel de logice. „Dacă mi-o ascund, trebuie să fie ceva serios”. Acest lucru va crește aria necunoscutului, îi va crește anxietățile și temerile, dar mai presus de toate va accelera fabrica de conjecturi, astfel încât percepția pericolului va crește.

Întotdeauna este mai bine să spui adevărul

,,Așa cum se întâmplă cu doliu și boli grave care pot afecta cercul familial, este întotdeauna mai bine să spunem adevărul copiilor?”

Copilul se gândește: „Dacă nu-mi spun nimic, este pentru că nu au încredere în mine”. Un mesaj devalorizant care îl doare pe copil, pentru că deja a perceput multe dintre lucrurile pe care și-ar dori să le cunoască singur. Vă dau un exemplu. Dacă intru în casă și s-a întâmplat ceva anume, observ asta chiar dacă membrii familiei mele nu îmi spun nimic. Atitudinea lor, atmosfera pe care o respiră, îmi semnalează cumva că ceva nu merge bine. Prin urmare, informarea unui copil ajută la reducerea angoasă a acestuia și crește nivelul de stima de sine. Nu este necesar să găsim proceduri sofisticate, ci să o tratăm așa cum ne-am dori să fim tratați.

Răsfățați curiozitatea copilului

,,În cazul războiului din Ucraina, trebuie să-i spunem despre asta? Chiar dacă dă dovadă de dezinteres?”

Un prim pas important este să încerci să înțelegi nivelul tău real de interes pentru subiectul specific. Dacă nu arătați interes pentru un eveniment, nu are rost să vorbiți despre el, deoarece în absența interesului orice discurs tinde să cadă în urechi surde. Dacă nu pare să manifeste interes (uneori se întâmplă din frica de răspunsuri) dar simțim o anumită tensiune, putem încerca să stimulăm conversația.

Răspundem la întrebările tale, nu ale noastre

,,Dintr-un subiect atât de complex, care sunt aspectele pe care le putem explica?”

Dacă copilul pune o întrebare despre un anumit aspect, specific al unui eveniment, este necesar să se concentreze asupra acestuia, pentru că în acel moment este doar asupra acel aspect pe care vrea să-l cunoască, evitând să extindă prea mult cantitatea de informații. Nu este necesar să lărgi orizontul răspunsului prea mult, ci să se înțeleagă cu simplitate că cineva este dispus să-și satisfacă toate curiozitățile, asigurându-se că percepe această deschidere ca fiind sinceră. Dacă simți la adult reticență, tăcere, confuzie, anxietatea ta va crește.

Dacă percepe că adultul minte, chiar dacă doar pentru a-l liniști, se va afla la o răscruce foarte neplăcută, pentru că va trebui să decidă dacă să creadă în adult (tăgăduirea de sine) sau dacă să creadă în sine (intră în conflict cu adultul). Deci minciuna nu este o idee bună, mai ales când realitatea vorbește.

Domenico Barrilà, analist și scriitor adlerian, este considerat unul dintre cei mai mari psihoterapeuți italieni.

traducator: C.L