Lunga și sângeroasa istorie a Ucrainei și a poporului ucrainean

3
Hartă Ucraina

Teritoriul Ucrainei a fost unul dintre centrele cele mai importante ale culturii slave timpurii din Evul Mediu, mai înainte ca teritoriul locuit de înaintașii ucrainienilor din ziua de azi să fie împărțit între puterile vecine. Teritoriul Ucrainei a fost locuit în mod sigur începând din anul 5.000 î.Hr. și este unul dintre leagănele posibile pentru formarea familiilor limbilor proto-indo-europene. 

Începutul statului Ucrainean

Ucraina este statul cu una dintre cele mai agitate istorii din Europa de Est. La începutul erei creştine, stepele ucrainene au fost cotropite de diverşi invadatori, printre care îi putem aminti pe huni, goţi şi avari. Odată cu secolele IV-VII, primele comunităţi de slavi au început formarea aşezărilor pe pământurile Ucrainei de astăzi.

În secolul al XVI-lea, a intrat în uz termenul „Ucraina”, cu sensul de „Ţară de margine”. Mulţi ucraineni au fugit dincolo de zona de jos a Niprului pentru a scăpa de persecuţia religioasă şi de iobăgia aduse de dominaţia poloneză.

Totuşi, Ucraina nu a putut rezista de una singura în planul geo-strategic al vremii, fapt care a condus la semnarea unui tratat cu Moscova. Cu toate că tratatul, în pofida recunoaşterii superiorităţii ruşilor moscoviţi, recunoştea şi anumite drepturi politice ale ucrainenilor, Rusia nu a respectat termenii înţelegerii şi a cucerit Ucraina la scurt timp. Ucraina a încheiat un tratat cu Polonia în 1658, moment care a dus la războiul ruso-polonez şi la împărţirea statului.

Ulterior, istoria Ucrainei a suferit o succesiune de turbulenţe politice, până după săvârşirea Revoluţiei bolşevice, când Ucraina şi-a declarat independenţa completă în ianuarie 1918.

Citește și: Rusia-Ucraina, cum să explicăm războiul copiilor

O invazie istorică și cumplita bătălie pentru Kiev

Independenţa politică a Ucrainei nu a durat mult. După o serie de conflicte desfăşurate în zonă, trupele sovietice au câştigat controlul asupra Ucrainei, care a devenit una dintre republicile URSS în 1922. Această includere în Uniunea Sovietică a adus multe greutăţi ucrainenilor, lucru care a dus la o apropie de Germania în momentul invadării din Al Doilea Război Mondial. În ciuda simpatiilor, nazişti i-au privit pe toţi slavii cu dispreţ şi i-au tratat foarte dur în timpul ocupaţiei militare.

Între 1920 și 1939 RSS Ucraineană din cadrul URSS era mai mică decât în prezent, fiindcă Bucovina de Nord era parte a României, Transcarpatia era parte a Cehoslovaciei, iar o mare parte din ce astăzi este vestul Ucrainei era parte a statului polonez (orașe precum Liov, Rivne, Ternopil și Luțk).

În 1932 și 1933 în foametea denumită de istorici Holodomor au murit undeva între 3 și 5 milioane de cetățeni care locuiau pe teritoriile Ucrainei de azi, deși zona era ”grânarul Europei. Stalin a fost unul dintre marii vinovați pentru acest dezastru.

Ucraina după Al Doilea Război Mondial

Un deceniu mai târziu, Al Doilea Război Mondial a adus o tragedie și mai mare, pentru că au pierit undeva între 6 și 8 milioane de oameni, dintre care peste 1,5 milioane de evrei. Cifrele sunt pentru teritoriile ucrainene.

Sovieticii revin, dezastrul persistă

Așa cum bine se știe, germanii au pierdut bătălii cruciale contra sovieticilor în a doua parte din 1942 și în 1943. Un moment cheie a fost bătălia de la Kursk din vara lui 1943, cea mai mare bătălie de tancuri din istorie (6.000 de tancuri, 2 milioane de oameni, 4.000 de avioane). Ca parte a bătăliei a fost eliberat și Harkov-ul, iar în noiembrie sovieticii recucereau orașul Kiev.

După cel de-al II-lea război mondial, ucrainenii au fost recompensați cu anexarea teritoriilor Transcarpatia, sudul Moldovei de est (Basarabia), Galiția poloneză și cu o parte din Bucovina românească, în 1945, după care, în 1954, Ucraina Sovietică a primit și Crimeea.

Harta Ucraina 1921-1954

După căderea Uniunii Sovietice, Ucraina s-a trezit în postura de a fi a treia putere nucleară din lume, având stocuri de arme nucleare mai mari decât ale Regatului Unit, Franței și ale Chinei împreună, 1900 de focoase nucleare au fost transferate pe teritoriul Rusiei pentru a fi distruse între 1994 și 1996. În schimbul renunțării la arsenalul nuclear, Rusia, USA și UK s-au angajat – prin Memorandumul de la Budapesta – să respecte independența, suveranitatea și frontierele la zi ale Ucrainei.

După dezastrul celui de-al Doilea Război Mondial, Ucraina a continuat să sufere în drumul către independenţă. În iulie 1990, parlamentul ucrainean a adoptat o declaraţie de suveranitate, iar în august 1991 Ucraina a fost declarată independentă de Uniunea Sovietică.

Astfel, Leonid Kravchuk a devenit primul preşedinte al Ucrainei în decembrie 1991. În 2004, Viktor Ianukovici, pe atunci prim ministru, a fost declarat câștigător al alegerilor prezidențiale, care au fost fraudate masiv, după cum a constatat și Curtea Supremă de Justiție a Ucrainei.

Totuşi, tensiunile dintre Rusia şi Ucraina au continuat să existe şi după câştigarea independenţei, acestea culminând în 2014 cu anexarea Peninsulei Crimeea.

Citește și: Aproape 7.000 de oameni de ştiinţă ruşi se pronunţă într-o scrisoare deschisă împotriva invaziei în Ucraina

Criza ruso-ucraineană (2021-2022)

Criza ruso-ucraineană (parte a războiului ruso-ucrainean în desfășurare) a fost o criză internațională și o agresiune militară în desfășurare a Rusiei împotriva Ucrainei, care a început la 3 martie 2021 odată cu concentrarea de trupe rusești în apropierea granițelor Ucrainei și a escaladat la sfârșitul anului 2021 și la începutul anului 2022, când NATO nu a fost de acord cu cererea Kremlinului de a da garanții privind neaderarea viitoare a Ucrainei la alianța nord-atlantică. Criza a provocat tensiuni internaționale, implicând și NATO, Uniunea Europeană, Triunghiul Lublin, Comunitatea Statelor Independente și Organizația Tratatului de Securitate Colectivă.

La 24 martie 2021, președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski a semnat Decretul 117/2021 prin care s-a aprobat „strategia de eliberare și reintegrare” a teritoriilor ocupate de ruși din Republica Autonomă Crimeea și orașul Sevastopol.

În iulie 2021, președintele rus Vladimir Putin a publicat un eseu intitulat „Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor”, în care și-a reafirmat punctul de vedere că rușii și ucrainenii sunt „un singur popor”.

Criza în curs de desfășurare provine din războiul ruso-ucrainean care a început la 27 februarie 2014. În decembrie 2021, Rusia a avansat două proiecte de tratate care conțineau cereri cu așa-zise „garanții de securitate”, inclusiv o promisiune obligatorie din punct de vedere juridic că Ucraina nu se va alătura NATO, precum și o reducere a trupelor NATO și a echipamentelor militare din Europa de Est și a amenințat cu un răspuns militar nespecificat în cazul în care aceste cerințe nu vor fi îndeplinite pe deplin. Statele Unite și alți membri NATO au respins aceste cereri și au avertizat Rusia cu privire la sancțiuni economice sporite în cazul în care va invada în continuare Ucraina. Discuții diplomatice bilaterale dintre SUA și Rusia au avut loc în ianuarie 2022, dar acestea nu au reușit să dezamorseze criza.

Puțin înainte de 05:00 ora Ucrainei, pe 24 februarie, Putin a anunțat că a luat decizia de a lansa o operațiune militară în estul Ucrainei. În discursul său, Putin a spus că nu există planuri de ocupare a teritoriului ucrainean și a susținut că sprijină dreptul popoarelor din Ucraina la autodeterminare. Putin a mai declarat că Rusia urmărește „demilitarizarea și denazificarea” Ucrainei și a cerut soldaților ucraineni să depună armele. Războiul este încă în desfășurare.

3 comentarii

  1. […] Teritoriul Ucrainei a fost unul dintre centrele cele mai importante ale culturii slave timpurii din Evul Mediu, mai înainte ca teritoriul locuit de înaintașii ucrainienilor din ziua de azi să fie împărțit între puterile vecine. Teritoriul Ucrainei a fost locuit în mod sigur începând din… Cititi mai multe aici: Lunga și sângeroasa istorie a Ucrainei și a poporului ucrainean […]

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here