Psiholog criminalist despre educația copiilor: ,,nu trebuie să lipsească admonestarea și mica corecție”

0

Profesorul universitar dr. Tudorel Butoi, psiholog criminalist, aflat în cadrul unei emisiuni televizate a oferit explicații și comentarii referitoare la cazurile de violență fizică sau psihică care au fost în atenția societății românești în ultima perioadă.

Adopția Sorinei, fetița din Baia de Aramă și decesul copilului de 9 ani, care a fost bătut de mama sa, au ajuns în atenția publicului din România având un puternic impact emoțional și psihic. Dar pe lângă compasiunea pe care au generat-o, oare pot aceste două evenimente să fie atât de impactante încât să determine autoritățile să ia cu adevărat măsuri?

Profesorul Tudorel Butoi afirmă că ambele cazuri puteau fi preîntâmpinate, dar în același timp afirmă că ,,ființa umană îi are în ea și pe dracu, și pe Dumnezeu, iar în disputa asta dintre ei învinge – de destul de multe ori – răul”. Lipsa unor modele comportamentale și de conduită după care să se ghideze membrii unei familii sunt principala cauză care da naștere unor astfel de evenimente. Pentru a răspunde la întrebarea ,,ce facem cu un bolnav psihic în această țară?” profesorul îi provoacă pe politicieni să găsească răspunsul.

„Noi ne alegem primarii, consilierii, deputații și senatorii. Gândiți-vă pe cine veți alege! Dacă alegeți un tălălău, care nici nu-mi înțelege limbajul, sau un dezinteresat sau un corupt, ăla n-are treabă cu noi, cu oamenii de știință. Noi ne expunem punctele noastre de vedere, dar noi nu suntem parlamentul, nici deputații. Acolo sunt cei pe care i-am ales. După ce i-am ales? Ne-am îndepărtat de Scriptură, care zice: pomul bun se cunoaște după roadele sale. Or, noi îi alegem pe-ăștia după vrăjeala pe care o au, după politicianism, după gelul din păr, după Armani sau ce poartă și după modul vehement și zgomotos în care se manifestă”, a punctat Tudorel Butoi.

Cazul adopțiilor = ,,o șandrama”

Tudorel Butoi plecând de la cazul Sorinei afirmă că întreaga instituție a adopției din țara noastră este complet greșit structurată și implementată. De asemenea, afirmă că este total împotriva familiei de tip surogat numind-o „o verigă intermediară, anume părinți plătiți cu bani”. În această situație el face apel la sentimente și la modul în care în cazul unei familii surogat acestea sunt inexistent, în timp ce o familie adoptivă este veritabil capabilă să lege conexiuni afective.

„Consider, în calitate de profesor și psiholog, că povestea asta cu părinți plătiți, cu mamă maternală, etc trebuie să dispară! Trebuie să dispară și din punct de vedere economic. De ce societatea să împingă bani în această familie artificial creată, verigă intermediară fără sens? Banii ar trebui să se ducă în altă parte, iar familia adoptivă autentică să-și preia sarcinile!” spune Tudorel Butoi.

România are un număr de aproximativ 50.000 de copii adoptabili și peste 80.000 de mii de părinți care își doresc să adopte un copil, însă acești adulți dornici să întemeieze o familie se izbesc de un sistem juridic normativ care le îngreunează situația. Profesorul Tudorel Butoi subliniază faptu că „adopția asta, în condițiile în care este pusă ea astăzi în fapt, este o șandrama, o șușanea, și se bazează pe un sistem juridic normativ neîncăpător”.

El a arătat că în momentul încredințării copilului către familia adoptivă trebuie să-și intre în  rol Direcția pentru Protecția Copilului, care, timp de trei ani minimum, ar trebui să facă controale inopinate acasă la familia care este în proces de formare  și abia apoi să facă rapoartele finale de compatibilitate autentică. Dar trenarea adopției ani de zile și menținerea copilului într-o familie „de împrumut” îi va crea în cele din urmă acestuia o traumă, pentru că el nu are cum să înțeleagă ce înseamnă tot acest proces. El trebuie să ajungă cât mai repede la adevărata familie, cea adoptivă, a explicat profesorul Butoi.

Referindu-se strict la cazul Sorinei acesta afirmă că fetița este la o vârstă la care poate fi foarte ușor manipulată și influențată. Astfel, chiar dacă noii săi părinți adoptivi îi pot oferi cele mai bune condiții, fetița poate uita drama prin care a trecut temporar, dar în subconștientul său o să fie mereu înmagazinate aceste amintiri care pot avea repercursiuni grave în viitor.

Citește și Cel mai slab procent de promovabilitate din ultimii 5 ani. Rezultatele de la examenul de Bacalaureat sunt dezamăgitoare

Mica corecție necesară în educația unui copil

În România există familii care se confruntă cu o gravă problem a alcool-ului, violenței sau diverse tulburări psihice, adică familii cărora le lipsesc discernământul. ,, Aplicarea corecției fizice de manieră hiperbolizată, dăunătoare, copii bătuți, ținuți în lanțuri, schilodiți etc. este o formă inacceptabilă. Familia nu înseamnă așa ceva. Și-n cuibul rândunicii e armonie, mamă devotată și așa mai departe. Deci, acești indivizi trebuie să poată fi identificați, pedepsiți – pedeapsa este prin decăderea din drepturile părintești, ca să ia copilul de sub biciul și bătaia celuilalt”, spune profesorul Tudorel Butoi.

Din educația unui copil „nu trebuie să lipsească admonestarea și mica corecție” subliniază Tudorel Butoi. Asta înseamnă că definiția unui părinte responsabil descrie un adult capabil să îi arate celui mic diferența dintre bine și rău, dintre permis și interzis, dintre corect și incorect. ,,Admonestarea, glasul sever, atitudinea severă trebuie să existe în corecția copilului, pentru că își formează educativ copilul, prin asemenea chestiuni, interiorizarea de semnal, frâne, temeri de a nu pune mâna, de a nu te juca cu chibritul, cu cuțitul etc. Această interiorizare îl face pe copil să facă un transfer către autoritate mai târziu, să-l respecte pe profesor la școală, să-și respecte părinții, colegii”, a explicat Tudorel Butoi.

Metoda ,,laisser-fairen„ în educația copiilor este cea mai bună soluție?

În momentul în care copilul ia contact cu prea multă libertate își pierde contactul cu reperele comportamentale. Metoda laisser-faire îi permite să  facă orice și de aceea cei mici ajung să uite să respecte regulile, normele sociale și de conduită, uită chiar și de respectul pentru ceilalți membrii ai familiei.

Tudorel Butoi spune că admonestarea și mica corecție trebuie să existe ca metode educative, pentru că numai în felul acesta se poate lucra la nivel de discernământ. Însă este inadmisibil să urli la copil, chiar dacă nu-l atingi cu un deget. Aici apare fenomenul repetivității – cel care face așa este un tiran și față de soție, și față de alți membri ai familiei, iar copilul ia elementul negativ și va face și el la fel. Prin urmare în educația unui copil trebuie să existe și admonestare, dar aceasta trebuie făcută fără a crea trauma asupra celui mic.

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here