Zid de iubire pentru părinți

“Nu am nicio emoție pentru ea!”
“Cum să n-ai emoții, cu tot ce mi-ai povestit? Am obosit eu ascultându-te: examene, BAC, pentru A Level, personal-statement-uri, pregătire pentru interviuri”.

Ce-o fi fost în capul meu când am spus că sunt de neatins emoțional?! Am răspuns fără să clipesc: “Pentru că știu că este foarte bună și performantă, orice va face în viață. Chiar dacă, prin absurd, nu va ajunge la facultatea dorită. Și mai știu că acesta a fost scenariul de viață pe care, că mamă, l-am trasat inconștient copilului meu.”

Lucrez cu mulți adolescenți în cabinet. Cei din clasele terminale de liceu îmi spun aproape la unison că cea mai mare temere a lor, dacă eșuează, este că îi vor dezamăgi pe părinți. Părinți care au investit bani, timp, energie că să-și susțină copiii pentru facultate.

(Sunt convinsă că și copilul meu ar spune la fel. Nu mie. Altora.)

Îi întreb dacă părinții sunt cei care le-au spus asta. Evident că nu. E presupunerea lor. Și teama lor de a nu-i dezamăgi. Copiii au resurse nebănuite de a face zid de iubire în jurul părinților.

Citește și România are aproximativ 540 de mii de oameni de știință și ingineri

“Ce-ar fi dacă ți-aș spune că mamă sau tatăl tău ar fi supărați doar pentru că, din motive independente de voința ta, nu ai reușit să-ți împlinești un vis?! Iar asta nu are nimic de-a face cu a te găsi responsabil pentru acest eșec?” Toți se uită la mine confuzi și nedumeriți. Nu s-au gândit la asta.

Minunați părinți, în special cei de adolescenți care se pregătesc să studieze în alt oraș sau în altă țara, departe de casă, priviți-i în ochi și spuneți-le că indiferent de rezultatul examenelor, ei nu va vor dezamăgi niciodată. Pentru că nu au cum. Ei nu greșesc cu nimic. Uneori, situații care nu sunt în controlul lor, îi depășesc. Și nu își mai ating visul. Există, însă, vis și după un așa-zis eșec. E și cale de întoarcere,sunt alte opțiuni. Când îi strângeți în brațe, șoptiți-le la ureche că toată viață i-ați iubit vesel și că așa va fi mereu. Dar că azi și doar azi sunteți supărați pe situație.Nu pe ei. Au nevoie să știe că orice ar fi, se pot întoarce oricând acasă. Că nu trebuie să rabde depărtarea doar că să dăm bine în poză de familie.

Uităm uneori să spunem lucruri în mod explicit copiilor noștri. În consecință, ei fac ceea ce ar face oricare dintre noi, adulții, într-o situație similară: presupun, subînțeleg și își trag propriile concluzii care vor deveni apoi „principii de viata”.

Citește și Cercetătorii au descoperit în ce măsură ne afectează cafeaua consumată înainte de culcare

E vital să vorbiți clar. Explicit. Dragostea necondiționată nu trebuie subînțeleasă. Ea e evidențiată, manifestată și exprimată. În orice situație, în orice moment, mai ales în cele grele. În așa zisele eșecuri, dragostea părinților trebuie să rămână piatră de temelie. Pe care se reconstruiește. Din nou. Ori de câte ori e nevoie. Până atinge fericirea.

În încheiere, va invit să intrați într-un mare scenariu al timpului. Revedeți perioadă în care dumneavoastră aveați vârstă lor. Cu sufletul de atunci și experiența de acum, alegeți voi pentru ei, astfel încât scenariul să fie cu happy-end! Pentru ei, și implicit pentru voi.

Citește și Care sunt motivele pentru care tinerii renunță la facultate?

Citește mai multe aici

Autor: Psiholog Gabriela Enea