Ce terapii funcționează în recuperarea copiilor cu autism?

4
terapii autism

Cu toții suntem conștienți că nu există leac pentru autism, însă știm acum că o serie de intervenții diminuează simptomele – uneori mai puțin, de multe ori extrem de profund. Deoarece atât dificultățile de interacțiune și de comunicare socială, cât și comportamentele repetitive și restrictive fac parte din diagnosticul autismului, terapia comportamentală și cea privind limbajul sunt incluse, de obicei, la baza oricărui plan de tratament. 

Marea provocare pentru specialiști și frustrarea resimțită de părinți este că nu există un plan educațional unic care să funcționeze pentru toți copiii. Din acest motiv, cu toții ne punem nu doar întrebarea „care terapie funcționează cel mai bine pentru copiii cu autism?”, ci, mai concret „care terapie funcționează cel mai bine pentru acest copil?”.

Ce este tulburarea de spectru autist?

Tulburarea de spectru autist (TSA) este o tulburare de dezvoltare a creierului, care afectează trei arii principale ale funcționării unui copil: comunicarea, interacțiunea socială și comportamentul acestuia. Copiii afectați de acest tip de tulburare comunică, interacționează, se comportă și învață în moduri diferite față de majoritatea copiilor.

Unii au dificultăți în interpretarea limbajului verbal și non-verbal, cum ar fi gesturile sau tonul vocii. Alți copii nu vorbesc sau au un limbaj limitat, sau, dimpotrivă, au abilități lingvistice foarte bune, dar nu reușesc să înțeleagă sarcasmul sau tonul vocii. Majoritatea au dificultăți în recunoașterea sau înțelegerea sentimentelor și intențiilor celorlalți, precum și în exprimarea propriilor emoții. Comportamentele restrictive și repetitive sunt simptome distinctive ale tulburării din spectrul autist – mișcări repetitive, comportamente ritualice, cum ar fi balansul înainte și înapoi. Persoanele cu autism pot experimenta o sensibilitate excesivă sau deficitară la sunete, atingere, gusturi, mirosuri, lumină, culori, temperatură sau durere. Anxietatea este o reală problemă pentru multe persoane cu TSA, în special în situațiile sociale sau când se confruntă cu schimbări, prin urmare sunt predispuse la crize sau se închid în sine.

Simptomele devin evidente în copilăria timpurie, frecvent între 12-24 luni. Majoritatea părinților observă aceste simptome și sesizează că ceva nu este în regulă cu copilul lor.  Părintele remarcă lipsa de contact vizual a copilului, lipsa de răspuns când este strigat sau indiferența față de cei din jur. Alți copii se pot dezvolta normal în primii 2-3 ani de viață, pentru ca apoi sa devină brusc retrași sau să-și piardă abilitățile lingvistice dobândite.

Pe baza discuției cu părinții și în urma observării copilului, medicul psihiatru pediatru pune diagnosticul și încadrează afecțiunea ca tulburare de spectru autist. Fiecare copil cu TSA are un amestec unic de simptome și un grad specific de severitate. Simptomele pot varia de la ușoare la severe și adesea se modifica de-a lungul timpului Termenul de „spectru” se referă la faptul că există grade foarte variate de afectare, de la un copil la altul și chiar la același copil, de-a lungul timpului.

Beneficiile terapiilor comportamentale în Autism

Părinții sunt adesea confuzi cu privire la abordarea terapiei comportamentale pe care să o adopte. Copiii care primesc terapie continuă au mai multe șanse să depășească complet diagnosticul. Mai multă terapie în faza inițială poate aduce, mai târziu, la abilități adecvate vârstei, permițând o tranziție și o integrare mai ușoară în colectiv.

O altă provocare este să determinați ce tip de terapie comportamentală se potrivește copilului dumneavoastră. Nu există nicio modalitate de a ști exact ce va funcționa pentru fiecare copil, în afară de a face un plan logic, de a fi flexibil în monitorizarea progresului și de a face ajustări atunci când este necesar. Cercetările actuale nu spun cât de mult sau ce tip de intervenție este cel mai bun, ci doar că terapia comportamentală continuă aduce beneficii unui copil.

Intervenția comportamentală este eficientă și sigură, dar necesită terapeuți specializați și este costisitoare, însă este cea mai fiabilă modalitate de a dezvolta abilități la copiii cu autism.

În continuare, vom prezenta, pe scurt, câteva dintre cele mai folosite terapii comportamentale pentru autism.

Applied Behavior Analysis (ABA)

Analiza aplicată comportamentală sau analiza comportamentului aplicat (Applied Behavior Analysis – ABA) este un tip de terapie care se concentrează pe îmbunătățirea anumitor tipuri de comportament. Este cea mai practicată intervenție pentru autism și este folosită de mai bine de 50 de ani. Implică o abordare științifică foarte structurată, prin care copilul cu TSA „învață” jocul, comunicarea, îngrijirea de sine, abilitățile academice și de viață socială și își reduce comportamentele problematice.

ABA implică un terapeut care „descompune” abilitățile sociale și de comunicare în părți componente și, prin repetare, întărire și încurajare, ajută copilul să le învețe. Prin intermediul ABA, un terapeut „observă” abilitățile unui copil și definește cum anume le-ar putea îmbunătăți, chiar și atunci când copilul nu este interesat să își dezvolte anumite abilități. De exemplu, dacă un copil nu este interesat să-i salute pe alții sau să învețe să meargă singur la toaletă, un terapeut ABA se va concentra asupra acestor abilități, deoarece le recunoaște importanța pe termen lung, cu mult înainte ca un copil să o poată face.

ABA este punctul de plecare obișnuit pentru copiii cu simptome mai severe. Terapeuții ABA  recomanda programe intensive care oferă 25 până la 40 de ore pe săptămână de terapie timp de ani de zile. Chiar dacă abilitățile se îmbunătățesc și copiii încep să-și facă prieteni și să se integreze social, ABA continuă deseori să joace un rol util.

Studiile arată că Terapia ABA are o eficacitate crescută pentru îmbunătățirea abilităților intelectuale și moderată până la crescută pentru abilitățile de comunicare și interacțiune socială.

Terapia comportamentală verbală (VBT)

Acest tip de terapie comportamentală aplicată îi învață cum să comunice pe copiii care nu se pot exprima verbal. Copiii învață cum să se folosească de cuvinte, în mod funcțional, pentru a obține răspunsul dorit. Nu este suficient ca un copil să știe că o prăjitură se numește „prăjitură” sau să indice prăjitura pe care o dorește. VBT încearcă să-i „mute” pe copii dincolo de etichetare, primul pas pentru învățarea limbajului și pentru a-și verbaliza cererile – „vreau o prăjitură”.

Într-o sesiune tipică de terapie, specialistul va prezenta stimuli (cum ar fi alimente, activități sau jucării) pe baza preferințelor copilului. Terapeutul folosește stimuli care vor atrage interesul unui copil – o prăjitură în bucătărie sau un leagăn la locul de joacă. Copiii sunt încurajați, prin repetare, să înțeleagă că doar comunicarea aduce rezultate pozitive: primesc ceea ce doresc, pentru că folosesc limbajul potrivit pentru a cere.

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC)

Terapia cognitiv-comportamentală, care există încă din anii 1960, este de obicei recomandată copiilor cu simptome mai ușoare de autism. Aceasta își propune să definească factorii declanșatori ai unor anumite comportamente, astfel încât un copil să înceapă să recunoască el însuși acele momente. Prin practică, un terapeut obține răspunsuri practice.

Cu alte cuvinte, copiii învață să vadă când sunt pe cale să abandoneze o cale comportamentală sau mentală obișnuită („întotdeauna mi se face frică la teste”) și să exerseze în schimb ceva diferit („voi face acel exercițiu de relaxare care mi-a fost arătat și m-a ajutat”). TCC ajută la problemele comune ale autismului, cum ar fi excesul de frică sau anxietate.

Terapia cognitiv comportamentală se concentrează pe identificarea gândurilor negative și pe analizarea lor ținând cont de realitate. Dacă o persoană își poate schimba modul de gândire, nivelul său de suferință emoțională va scădea și va putea să se bucure pe deplin de viață.

Terapii pentru dezvoltarea abilităților

Alte terapii comportamentale pentru autism se concentrează mai mult pe dezvoltarea abilităților pe care le are deja un copil și pe lucrul la ameliorarea deficiențelor lor în moduri mai subtile. Terapia de dezvoltare și relaționare a diferențelor individuale presupune implicarea copiilor prin activități specifice pe care fiecare le apreciază. Se bazează pe faptul că un copil are motivația de a se implica și de a interacționa cu ceilalți. Terapeutul urmează exemplul  copilului în lucrul la noi abilități.

Intervenția pentru dezvoltarea relațiilor este o abordare centrată pe familie pentru tratarea autismul, concentrându-se pe obiective emoționale și sociale menite să stabilească relații mai semnificative. Aceasta include capacitatea de a forma o legătură emoțională și de a împărtăși experiențe. Este folosită în mod obișnuit împreună cu părinții instruiți de terapeuți. Obiectivele sunt stabilite pentru a dezvolta abilități legate de angajamentul interpersonal, cum ar fi empatia și motivația generală de a se implica cu ceilalți.

Terapii bazate pe joc  

Terapia prin joc folosește o serie de tehnici precum terapia prin mișcare și dans, jocuri de societate, jocuri strategice, povești terapeutice, jocul cu păpuși, desenatul, pictura și modelajul, jocul cu nisip, vizualizarea creativă, jocurile de rol, etc. Acest tip de terapie dezvoltă o stimă de sine sănătoasă, dezvoltă capacitatea a căuta soluții alternative la rezolvarea a problemelor, crește capacitatea de a gestiona emoțiile si impulsurile, dezvoltă capacitatea de a exterioriza stările, trăirile folosind limbajul verbal (povestirea), dezvoltă aptitudinile sociale cu ajutorul cărora crește nivelul de incluziune școlară și socială.

Terapia prin artă utilizează diferitele forme de artă (pictură, desen, colaj, modelaj etc.) cu scopul de a îmbunătăţi starea persoanei. Aceasta oferă suport emoţional pentru persoanele care au diferite afecţiuni sau au experimentat diferite traume, reduce stresul, ajută la a face față anxietății și emoțiilor, la deblocarea creativităţii, la ușurința în exprimare şi favorizează dezvoltarea personală.

Terapia cu animale are ca scop ameliorarea simptomelor, înlăturarea stresului și anxietății, îmbunătățirea dispoziției și a capacității de a face față mai bine problemelor cu care aceștia se confruntă. „Ședințele” durează 10-15 minute, timp în care copilul mângâie sau se joacă cu animalul respectiv (un câine sau un cal) și poate discuta în același timp cu îngrijitorul acestuia. Terapia cu animale a fost testată în cazul persoanelor cu autism într-un studiu corelațional realizat în 2012 în Franța pe 260 de participanți. Rezultatele au indicat o îmbunătățire semnificativă a unor abilități sociale precum a împărți cu ceilalți și a-i face pe ceilalți să se simtă bine.

Pe măsură ce copilul crește și se dezvoltă, unele tratamente pot deveni mai puțin eficiente, în timp ce altele devin mai importante. Ar trebui să discutați aceste modificări cu terapistul dumneavoastră pentru a vă asigura că planul de tratament rămâne la zi.

Articol oferit de Centrul Autism Step By Step din București.

4 comentarii

  1. […] Cu toții suntem conștienți că nu există leac pentru autism, însă știm acum că o serie de intervenții diminuează simptomele – uneori mai puțin, de multe ori extrem de profund. Deoarece atât dificultățile de interacțiune și de comunicare socială, cât și comportamentele repetitive și restrictive… Cititi mai multe aici: Ce terapii funcționează în recuperarea copiilor cu autism? […]

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here