Cei șapte ani de acasă între tradiție și modernitate

Achizitiile pe care copilul le face in primii sapte ani de viata sunt baza personalitatii complexe pe care si le formeaza in timp.

Factorii care contribuie la formarea setului primordial de achizitii sunt: familia, scoala in conexiune si nu in ultimul rand determinarea conditiilor sociale.

Simbolistic daca reprezentam cei trei factori de formare si achizitiile pe care le determina, am putea sa le reunim intr-o schema conceptuala a personalitatii:

Personalitate

Factor:
societate, școală, familie.

Oferta:
societate: ideal de viață, condiții optime.
școală: relație dascăl elev, cunoștințe, deprinderi.
familie: model comportamental, armonie.

Determină fixarea de achiziții:
societate: pragmatism, siguranță de sine, demnitate.
școală: stimă de sine, bagaj cognitiv.
familie: deprinderi sănătoase, echilibru emoțional.

Plecand de la baza schemei – familie, ne gandim la paralela dintre conceptual de familie traditionala, nucleul societatii si familie moderna, in care unul din parinti preia raspunderea iar celalalt este un simplu ajutator sau in unele cazuri inexistent.

Cei sapte ani de acasa reprezinta in conceptia traditionala si trebuie sa ramana, achizitia de deprinderi si comportamente sanatoase prin modelul parental.

Tatal are rol de indrumator ferm dar bland, mama echibreaza cu rolul ei de ingrijire si de sprijin afectiv. Cei doi parinti sunt stalpi de baza pentru copilul care deschide ochii spre cunoasterea lumii, cei doi sunt indrumatorii spre descoperirea ei.

Inexistenta unuia dintre ei, sau neimplicarea la fel de mult duce la dezechilbru emotional al copilului.

Psihologii occidentali au ajuns la concluzia ca atitudinea permisiva si aceea de a trata copilul ca pe egalul adulutului, a dat gres. David Eberhard in cartea sa’’How children took power’’ subliniaza ca stilul parental permisiv,ii face pe copii sa aiba asteptari mari de la viata,si dezvolta un comportament anxios.

Traditia celor sapte ani de acasa ne atentioneaza ca modelul parental de comportament, exemplul tatalui prin calm si fermitate, al mamei de afectiune si grija sunt mai apropiate de necesitatile reale ale copilului. Acesta nu are discernamant, nu cunoaste binele si raul sau granitele de trecere dintre categoriile morale de baza.

Aceste subtilitati de ordin psihologic, probate de parinti prin experienta trebuie sa constituie cheia modelelor lor comportamentale.

Iata unde intervine conexiunea cu scoala, al doilea factor al formarii persoanlitatii, in formarea si indrumarea de modele parentale.

Prin consiliere pshiologica si educatie, scoala ajuta parintii sa isi indeplineasca rolul responsabil si greu ,dar frumos, acela de a fi stalpi ai construirii personalitatii copilului.

In familie unde tatal este excesiv de autoritar sau este robul unor vicii, copilul este introvertit, inadaptat; in familia unde mama nu isi indeplineste rolul de a asigura conditii de ingrijire, igiena si de a darui afectiune, copilul sufera si este frustrat.

Familia si scoala trebuie sa colaboreze pentru a stabili norme sociale generale,limite de conduita,repere formate din valori pe care tanara generatie sa le imbratiseze.

Scris de Emanuela Dan

Citește și Joc de copil