În România politica este un fel de călcâi al lui Ahile.
Majoritatea evită acest domeniu atunci când se gândesc la o carieră.
Cu toate acestea, facultăţile din ţară pregătesc anual sute şi mii de absolvenţi care nu-şi găsesc locul pe această piaţă a muncii formată în mare de instituţii de stat, dintre cele fundamentale (Parlament, Guvern) şi instituţii conexe (instituţii de stat, de cercetare) şi, în subsidiar, de companii de consultanţă politică şi de sondare a opiniei publice.
Totul e învăluit în mister şi ambiguitate
Din toate rapoartele Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Camera Deputaţilor reiese rolul şcolii în ansamblul ei, şi anume acela de a pregăti individul în vederea dobândirii unor competenţe simbolice şi analitice relevante pe piaţa muncii.
Teoretic, această idee stipulată în rapoartele comisiei este de bun augur, însă fără o predicţie clară, emanată de elita politică, în vederea reformei învăţământului şi educaţiei, ideea rămâne suspendată la nivel de teorie şi dezbatere în societatea civilă.
O prognoză în acest sens nu există, iar pactele pe educaţie ce au existat în trecut au avut o miză politică, nu instituţională.
În principiu, aşa cum spunea şi fostul Ministru al Culturii Daniel Barbu, nimeni nu poate spune cu certitudine din fruntea statului dacă peste 10 ani va fi mai bine să fii filosof sau miner? Acest lucru nu împiedică, în schimb, existenţa unui document naţional care să traseze principalele domenii vizate pentru dezvoltare în următorii ani.
Conversia este ruşinoasă pentru România
Conversia pe piaţa muncii a absolvenţilor de ştiinţe politice, relaţii internaţionale sau istorie este extrem de mică.
Universitatea Bucureşti, într-un sondaj intern pe aceste ramuri umaniste, informa anul trecut că există o conversie de 12%.
Dincolo de speculaţia care învăluie verosimilitatea acestei cifre, gradul de conversie rămâne şi este extrem de scăzut.
De ce arată piaţa politică în aşa fel? Ajută să fii absolvent al unei facultăţi în străinătate? Există un întreg folclor în legătură cu fondurile companiilor private de consultanţă politică mai ales în proximitatea alegerilor locale.
Analistul politic Mihnea Dumitru explică aceste aspecte şi identifică principalele probleme cu care s-a confruntat, avînd în vedere statutul său de absolvent şi în România, dar şi în Canada şi Marea Britanie, precum şi statutul său de antreprenor politic.
În România eşti exotic dacă ai studii în străinătate
În opinia sa, folclorul este bogat, dar acest lucru nu înseamnă în mod necesar că este şi neadevărat.
„Nu studiile m-au ajutat, ci dorința de a mă reintegra în societate, dupa 8 ani plecați prin lumea largă.
Studiile în străinătate deschid uși, e adevărat, dar nu reprezintă un beneficiu real în relaționarea cu societatea.
Toți te întreabă de ce te-ai întors. Angajatorii se uită la tine un pic ciudat, cel puțin cei de la stat. Se gândesc că nu ai ce căuta înapoi în țară, mai ales la stat! Acolo… stai! Trebuie, deci, să-ți „revii” un pic din idei, speranțe, chiar principii, să reduci un pic și așteptările și să explici că nu ești nebun sau idealist, că vrei doar să muncești, să faci ceva bun pentru țară și pentru tine cu studiile respective.”
Mihnea consideră că în România ești văzut ca un exotic dacă ai absolvit o instituţie de învăţământ superior în străinătate.
„Totul este pe principiul că, dacă ai studiat în afară și ai fost atins de capitalismul acela democratic și corect al străinătății, nu prea mai vrei să accepți măgăriile pe care le vezi zilnic în lumea politică.
M-a stricat străinătatea, din păcate, asta e. E de încercat!”, conchide analistul.
Mihnea Dumitru este analist politic, doctor în ştiinţe politice, cu studii în diplomaţie şi relaţii internaţionale în Marea Britanie şi Canada.
Fost consultant politic, este fondatorul proiectului ContextPolitic, o platformă de previziuni şi analize politice care vizează România şi Republica Moldova.
Autor: Alexandru Filimon
