“Școala online” – școala post-umanității

0

Învățământul online – o banalitate aparent inofensiva in aceste zile de coșmar. O “soluție” de avarie pentru o situație “pandemică” excepțională, care însă va deveni in scurt timp “noua normalitate” a învățământului. O normalitate care însă va schimba de la rădăcină umanitatea, care va modifica radical omul de mâine din cea mai fragedă pruncie. Voi încerca sa explic cât mai pe scurt și mai simplu de ce spun acest lucru.

Mai întâi de toate, absolut surprinzătoare este pasivitatea corpului profesoral in fata acestei nonsoluții, a acestui nonsens didactic. Ei, profesorii, s-au supus directivelor fără crâcnire, fără a observa că această modalitate de “predare” nu e doar ineficienta și toxică, ci reprezintă o amenințare directă pentru funcțiunea, pentru însăși profesia de învățător sau profesor.

De ce? E simplu: in cel mai scurt timp profesorii reali deveniți “virtuali” prin aruncarea lor in “online” vor fi înlocuiți cu profesori virtuali de-adevăratelea, mult mai “updatați” cu ultimele informații din disciplinele predate, mai “la curent” cu ultimele tehnici de predare, mai atenți cu fiecare elev in parte și mai lipsiți de erorile, greșelile și slăbiciunile care ne fac sa fim oameni. Da, in acest fel Profesorii vor fi scoși in șomaj de un concurent imposibil de înfrânt: inteligența artificială!

Dar nu șomajul profesorilor, nu impactul social devastator asupra societății maturilor mă îngrijorează acum – mulți dintre profesori își vor fi meritat soarta prin lașitatea și colaboraționismul lor – ci soarta copiilor. Soarta umanității!

Efectul apariției profesorilor virtuali și a inteligentei artificiale asupra copiilor și a dezvoltării lor va fi catastrofal și va avea ca urmare modificări psihice și intelectuale fără precedent in istoria omenirii.

Mai întâi lipsa contactului direct și personal intre elev și profesor, intre elev și colegi și între colectivitatea de elevi și profesorul lor va avea ca efect mutații imposibil de anticipat pe plan psihic. Lipsa contactului uman între elev cu ceilalți elevi și a fiecăruia in parte și a tuturor împreună cu profesorul va duce la alienare, însingurare, scăderea abilitaților de comunicare, incapacitatea de relaționare pana la depresii majore, totul putând culmina cu forme acute de sociopatie și chiar schizofrenie. Toate aceste efecte ar merita tomuri întregi de analize. Sper doar sa nu facem aceste studii doar post-factum și mai sper sa mai fie și persoane care sa aibă curajul și calificarea sa le facă la acel moment.

Cert e ca “prieteniile virtuale” de pe rețelele de “socializare” vor înlocui treptat absolut toate relațiile sociale aruncându-le in virtual, transformându-le in pseudo-relații, pseudo-prietenii, pseudo-iubiri, pseudo-cunoaștere. Suntem aproape acolo! Aproape… mai e un pas. Și suntem pe cale sa îl facem!

Pledoaria unui părinte

Însă probabil cele mai grave efecte se vor găsi la nivel intelectual si spiritual. Prezența, sau mai degrabă omniprezența inteligenței artificiale in viața omului începând cu cea mai fragedă pruncie va aduce de la sine o nouă raportare a ființei umane la tehnologie, la “virtual”, la “inteligența artificială” aparent atotștiutoare, atotcuprinzătoare și deținătoarea unui control absolut asupra fiecăruia dintre noi, o raportare quasi reverențioasă și, intr-un final, chiar evlavioasă. Astfel, această “inteligență artificială” va deveni “zeul” zilei de mâine, un “zeu” atotputernic și direct implicat in viața fiecăruia dintre oameni, care va ști ce facem fiecare dintre noi in fiecare moment, care ne va proteja, ne va avertiza atunci când greșim și ne va oferi “cunoașterea” din cea mai frageda pruncie… care ne va oferi joburi, favoruri, ba chiar și “iubiri” (desigur, virtuale) și premii atunci când vom merita și care ne va sancționa, bineînțeles, atunci vând vom greși față de regulile instituite și păzite de aceeași “inteligenta artificiala”.

Aceasta “inteligenta artificiala” va merita respectul, teama, iubirea și venerația noastră.

Aceasta “inteligenta artificiala” este “dumnezeul” de mâine la a cărei gestație asistam de câțiva ani și a cărei naștere o moșim chiar noi, chiar in aceste zile, CoVidul nefiind nimic altceva decât “steaua” care a anunțat sau chiar declanșat aceasta “naștere”.

Suntem martorii și asistenții nașterii blestemate a “dumnezeului” pseudo-omului de mâine. Și suntem incapabili sa reacționam. Asistam pasiv și complice la stingerea civilizației umane, la moartea umanului și umanității și la nașterea “noii normalități” a ființei post-umane, a societății virtuale, a inteligenței și chiar a vieții artificiale.

Scenariul distopiei pe care o trăim depășește cu mult suma tuturor distopiilor imaginate și povestite până acum.

Scris de Dan Chitic

Vezi de unde îți poți cumpăra un purificator anti-coronavirus

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here