Vom relua demersurile pentru adopțiile internaționale, pentru că acestea oferă o şansă la o familie copiilor cu dizabilităţi sau de altă etnie aflaţi în sistemul de protecţie, în contextul în care familiile româneşti nu prea adoptă astfel de copii, a declarat preşedinta Autorităţii Naţionale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii (ANDPDCA), Mădălina Turza, într-un interviu acordat Agerpres.
Turza a spus că are în vedere mai multe măsuri în privința adopțiilor: simplificarea procedurii pentru adopţiile interne, evaluarea managerilor de caz, pentru că este o problemă cu deschiderea dosarelor de adopție, iar în părimăvară va lansa o campanie de promovare a adopţiei.
„Familiile de români care adoptă copii sunt cele care nu pot avea copii pe cale naturală, în marea lor majoritate. Cred că povestea aceasta a adopţiei trebuie popularizată în rândul oamenilor. Nu cred că românii refuză neapărat să adopte, cred că pur şi simplu nu există o conştientizare foarte pregnantă a acestei opţiuni şi cred că o campanie în sensul acesta e foarte utilă”, a spus Mădălina Turza.
Ea a spus că este o chestiune de emancipare a societăţii, pentru că în jur de 80% dintre familiile adoptatoare din România sunt cele care nu pot avea copii, ceea ce reflectă fie o necunoaştere, fie o reticenţă, pentru că nu am ajuns la nivelul în care să vedem adopţia ca pe un bine făcut, ca pe o împlinire mai mare decât nevoia biologică de a avea copii. „Adică nu ne gândim la un copil decât dacă noi nu putem să-l facem. Aceasta este o chestiune asupra căreia nu putem acţiona în mod direct, evident, ci doar prin multă informare, comunicare, şi ţine efectiv de nivelul de emancipare a societăţii, nu este neapărat o problemă financiară”, a adăugat Turza.
Președinta autorității pentru adopții a explicat că, în acest context, adopţiile internaţionale sunt binevenite
„Eu cred că aceşti copii încă instituţionalizaţi, în special cu dizabilităţi, şi nu numai, pot avea o şansă reală de la familiile adoptatoare din afară. Dacă noi, societatea românească nu a ajuns la nivelul de dezvoltare încât să poate să adopte un copil pentru a face un bine mai mare, indiferent de ce culoare are pielea copilului, dacă are sau nu dizabilitate, atunci cred că trebuie să dăm şansa altor familii, care îşi doresc un copil, să salveze practic un copil. Iar asta este practic o soluţie extrem de importantă, pentru că în ţările civilizate oamenii doresc să adopte copii indiferent de criterii”, a precizat Turza.
Ea a explicat că vede această adopţie internaţională de o manieră extrem de echilibrată, cu monitorizare post-adopţie
În privința pericolului legat de traficul de copii, Turza a precizat că acesta există și în cazul adopțiilor interne. „Este rolul organelor competente, Poliţia, Parchetul, să investigheze astfel de situaţii când ele sunt revelate. Pe de altă parte, eu cred că există pârghii în care să prevenim şi să monitorizăm astfel de derapaje, şi dacă nu există pe adopţii internaţionale le vom crea. Trebuie evitate mecanismele intermediare, ştiu eu ce firme sau ONG-uri sau aşa mai departe, deci există tot felul de modalităţi prin care pot fi evitate situaţii din acestea”, a spus ea.
Evident că niciun sistem nu este perfect, dar nu trebuie să îngrădim drepturile acestor copii la familie, din cauza unor posibile derapaje
Şi tocmai din motivul acesta vreau să organizăm o dezbatere publică cu nişte experţi din SUA pe adopţie internaţională, tocmai pentru a evalua care sunt riscurile şi cum pot ele să fie adresate în practică, din proceduri, adică cum faci ca să eviţi astfel de situaţii.
Dar repet, şi vreau să subliniez această idee – acest risc al corupţiei, al vânzării, sau cum vreţi să-l numiţi, există şi în raport cu adopţia internă şi se întâmplă în momentul acesta – sunt copii care sunt efectiv luaţi în plasament direct din maternitate, nu se mai merge pe procedura de adopţie, ci pentru că ai o asistentă medicală care ştie că astăzi a plecat o mamă din spital părăsind copilul, sună pe filieră mai departe, anunţă doritorul şi vine şi îl ia direct în plasament şi apoi îl adoptă mult mai uşor. Nu mai intră în procedura aceea clasică.
Deci românii au găsit variante de a eluda sistemul şi normele şi în interior, deci acest risc eu nu îl văd numai în raport cu adopţiile internaţionale, cred că pentru problemele acestea trebuie găsite soluţii şi în exterior şi în interior”, a subliniat Mădălina Turza.
Întrebată dacă vor fi reluate demersurile pentru adopţiile internaţionale, în cazul în care partidul care a propus-o, PNL, va câştiga majoritatea în alegeri, Mădălina Turza a răspuns: „Categoric da. Ne dorim să avem adopţii internaţionale în interesul copiilor. Dacă vom vedea la un moment dat că românii au ajuns la nivelul în care sunt deschişi către adopţie şi către adopţia celor mai vulnerabili copii, atunci evident că lucrurile se pot modifica în lege, adică nu sunt chestii imuabile”.
Din 2012, adopţia internaţională a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate poate fi încuviinţată numai în următoarele situaţii:
a) adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este rudă până la gradul al patrulea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne;
b) adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este şi cetăţean român;
c) adoptatorul este soţ al părintelui firesc al copilului a cărui adopţie se solicită.
