În China, numeroși studenți și elevi, din mediul rural, nu au conexiune sau un dispozitiv care să le asigure învățământul de la distanță. Mai multe națiuni se confruntă cu aceeași realitate pe măsură ce focarul se răspândește. România este în lista lor.
Un articol care apare în The New York Times descrie un cadru din Beijing:
„La fel ca sute de milioane de alți copii din întreaga lume, Liu Chenxinhao și Liu Chenxinyuan s-au obișnuit să facă munca de clasă pe care au primitr-o după lecțiile online. Odată ce școala lor elementară s-a închis din cauza coronavirus-ului, frații și-au primit temele printr-o aplicație pentru smartphone. Apoi școlarizarea lor s-a oprit, pentru că tatăl lor, constructor, a trebuit să se întoarcă la muncă într-o provincie vecină din China și a luat telefonul cu el. Acum, singurul dispozitiv pe care băieții pot urmări lecțiile video ale școlii lor se află la 300 de kilometri. Telefonul bunicii lor, de doar 30 de dolari, face doar apeluri.”
Impactul diferit al epidemiei asupra cetățenilor bogați și săraci, este o realitate pe care o mare parte din restul lumii începe să o observe. Peste 770 de milioane de studenți din întreaga lume sunt acum afectați de închiderea școlilor și universităților, potrivit Națiunilor Unite.
În China, mulți părinți nu își pot permite să-și cumpere mai multe dispozitive pentru ei și copiii lor, chiar dacă cele mai accesibile smartphone-uri din lume sunt fabricate în China. Între 56 de milioane și 80 de milioane de oameni din China au raportat lipsa fie a unei conexiuni la internet, fie a unui dispozitiv web activat în 2018, conform statisticilor guvernamentale. Alți 480 de milioane de oameni au spus că nu au intrat online din alte motive (de exemplu, pentru că nu știau cum).
Li Xingpeng predă la o școală elementară a satului din îndepărtata provincie din nord-vestul Gansu. Cu telefonul montat pe un suport de plastic și camera foto îndreptată spre un notebook, domnul Li a susținut cursuri prin intermediul apelurilor video, pe o aplicație de mesagerie deținută de gigantul comerțului electronic Alibaba. Experiența a fost una confuză.
Profesorii raportează diferite întâmplări din cauza cărora elevii nu au reușit să asiste la curs. Fie nu știau cum să acceseze aplicația, fie nu au un telefon, fie au o casă mică iar familia se uită la televizor, în timp ce elevul trebuie să fie prezent la orele din online.
În Moldova 125 de profesori s-au infectat cu COVID-19 la o săptămână de la începerea școlii
Acum, ne putem raporta la ceea ce se întâmplă în România. La procentul de elevi care vin din familii defavorizate, care nu au parte de sprijin și suport. La cadrele didactice, care nu știu cum să folosească un dispozitiv digital din cauza vârstei înaintate pe care o au. Oare vom găsi soluții pentru a menține pasul acestor schimbări? Nu pentru noi, pentru copii care au dreptul la o educație egală?
Aer curat și fără virusuri în sala de clasă cu un purificator?
[…] Educația digitală și diviziunea socială pe care o creează, în contextul… […]