Arheologii Institutului de Cercetări Eco-Muzeale ”Gavrilă Simion” (ICEM) din Tulcea au finalizat cercetările din apropierea bisericii ”Sfântul Atanasie” din comuna Niculiţel şi aşteaptă rezultatele analizelor osteologice efectuate la Institutul de antropologie din Iaşi care a preluat osemintele găsite într-unul din cele mai mari morminte din Dobrogea de pe vremea Imperiului otoman.
Reprezentantul ICEM, arheologul Aurel Stănică, a declarat pentru AGERPRES că în timpul celor două campanii de cercetare efectuate în anii 2022 şi 2023, lângă biserica „Sfântul Atanasie” din comuna Niculiţel, au fost stabilite perimetrele unui număr de 348 de morminte, datând din secolele XV-XIX, morminte cu un foarte bogat inventar, elemente de port, podoabe şi foarte multe monede.
„Materialul osteologic este la Iaşi, la Institutul de Antropologie, unde un doctorand se ocupă de studiul oaselor, în acest fel urmând să avem cât mai multe informaţii legate de alimentaţie, vârstă, sex şi eventualele boli ale indivizilor găsiţi în morminte. Avem până săptămâna aceasta 100 de schelete documentate deja”, a precizat reprezentantul ICEM.
În zonă, au fost găsite oase de copii care au fost datate finele secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea, perioadă care corespunde cu epidemiile de holeră şi ciumă.
Cimitirul descoperit de arheologii tulceni ar fi fost al unei comunităţi rurale care s-a dezvoltat în jurul bisericii „Sfântul Atanasie”, inclusiv în perioada în care zona era sub stăpânirea Imperiului Otoman.
„La finele studiului antropologic, o să avem date cât mai multe legate de această comunitate locală. De departe, aici avem cel mai mare număr de morminte din perioada în care Dobrogea se afla sub stăpânire otomană”, a menţionat cercetătorul Aurel Stănică.
Potrivit sursei, cercetările în zonă au fost finanţate printr-un proiect european iniţiat de Episcopia Tulcei, iar toate artefactele descoperite se află acum în laboratoarele de restaurare ale ICEM.
Biserica „Sfântul Atanasie”, declarată monument istoric, a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIV-lea şi este unul din puţinele monumente de arhitectură bizantină care a supravieţuit Imperiului Otoman, potrivit sursei citate.
Legenda locală povesteşte că uşa zăvorâtă a lăcaşului de cult s-a deschis comunităţii doar atunci când preoţii şi credincioşii s-au rugat la sfântul Atanasie.
Primele cercetări arheologice în zonă au fost făcute de arheologul Cristian Moisescu în anul 1974.
