Fiecare pictură expusă în muzeu are în spatele pânzei o poveste. Unele însă ajung să inspire un soi de misticizm și rumoare. Poate din cauza faptului că arta este mereu despre suflet și trăiri, pe care nu le putem fixa sau defini ca pe celelalte lucruri.
Sunt însă picturi celebre care duc cu ele, de-a lungul istoriei, detalii tainice. Acestea înrămează suferința pictorilor care le-au creat, întâmplări ciudate, iar alteori detalii profetice.
„Man Proposes, God Disposes” de Edwin Landseer
Un peisaj intitulat printr-o zicală, pictat după motivul expediției Franklin, care a dispărut în încercarea de a cuceri Zona Arctică. Gândul autorului a fost să ilustreze doi uși, care urcă pe rămășițele corabiei: unul dintre ei rupe drapelul, iar celălalt roade oase. În 1846, când pictura a fost expusă într-o galerie, la expoziție a fost invitată și văduva căpitanului expediției. Ea însă nu a găsit forță ca să intre în sala unde era expusă pictura.
În 1881, pictura a fost mutată la Universitatea Royal Holloway. În prezent ea este expusă în sală unde studenții susțin examenele. Circulă zvonuri că pictura aduce nenoroc. În anii 70 un student a fost atât de speriat de această pictură, încât a acoperit-o cu ce a găsit la îndemână – un drapel imens al Marei Britanii. Acest obicei este practicat și în prezent, în timpul sesiunilor.
The Adoration of the Kings de Pieter Bruegel the Elder
Acest subiect este unul popular pentru mulți pictori. Tradițional, eroii picturii au chipuri care exprimă bucurie. Dar Bruegel i-a pictat pe toți având chipuri triste. Iar pentru pânza pe care o poartă Sfânta Maria a ales culoarea albastră – simbolul tristeții. Crearea acestei lucrări este legendară, pentru că pictorului i-a pozat verișoara sa, care nu putea avea copii. Tabloul a fost vândul de la un proprietar la altul. De foarte multe ori pentru că în aceste familii femeile nu rămâneau însărcinate.
Se consideră că pictura poartă în ea multă suferință: a eroilor pictați, dar și a celei care poza. Iar fetelor, le e sugerat să nu privească taboul pentru mult timp, dacă în viitor își doresc copii.
The Scream de Edvard Munch
Despre lucrarea sa, Munch spunea asta: „Eram pe un drum cu doi prieteni, brusc cerul a devenit de culoarea unui roșu intens, m-am oprit, mă simțeam epuizat. M-am sprijinit de un gard. Stăteam așa, tremurând de neliniște, simțeam un stigăt continuu care venea din natură.”
Munch își găsea inspirația în boală și frică. Tabloul a fost urmărit de o reputație sumbră. Proprietarii lui s-au plâns pe faptul că aveau dureri de cap și nefericiri în viață, motivul cărora ar fi tabloul. Atunci când tabloul era expus în muzeu, un lucrăror l-a scăpat jos din întâmplare, iar mai târziu a suferit un accident auto. Mulți cred că tabloul a influențat chiar și viața autorului, pictorul a suferit de anxietate și a trecut și printr-o perioadă de terapie pentru a se recupera mental. Lucrarea a fost furtă de nenumărate ori, ultima fiind în 2004.
