Săptămâna trecută am reușit să stăm de vorbă cu Laurențiu Constantin, director Medieval Praxis, organizatorul Festivalului de Muzică Veche. Într-o jumătate de oră de discuții am reușit să aflăm ce înseamnă muzica veche, ce i-a determinat pe organizatori să facă un astfel de festival, cine sunt iubitorii de muzică veche, cu ce noutăți au venit în acest an și care le sunt planurile de viitor. Vedeți în continuare ce ne-a povestit:
PedagoTeca: De când organizați acest festival?
Laurențiu Constantin: Festivalul e organizat din 2006, suntem la ediția a XI-a anul acesta.
PedagoTeca: Cum a apărut ideea organizării unui festival de muzică veche?
Laurențiu Constantin: Muzica veche este considerată în genul muzicii culte apusene cam de la Mozart în jos în istoria muzicii. La noi muzică veche înseamnă și muzică veche românească. La sfârșitul sec. al XIX-lea încă se poate considera că e muzică veche. De asemenea, există muzica veche a popoarelor din bazinul mediteranean, cum ar fi arabii, popoarele turcice, evreii de rit sefard.
Vorbim, de asemenea, de anumite genuri de muzică sacră și nu numai, cum ar fi muzica gregoriană și muzica bizantină (există și muzică bizantină laică, nu e doar sacră). Anul acesta nu avem concerte de muzică sacră în cadrul festivalului, dar am avut în trecut concerte de muzică gregoriană și de muzică bizantină și aceasta este una dintre preocupările noastre pentru viitor.
Cum a apărut ideea acestui festival? E așa, ca într-o îndrăgosteală, ne-am îndrăgostit de povestea asta cu muzica veche, mai ales de muzica barocă și bizantină. Eu personal cu acestea am început, iar apoi împreună cu directoarea artistică a festivalului, care e clavecinistă (deci specialistă în muzică barocă), am dezvoltat acest concept, de la un festival de 6 zile cu două concerte pe seară până la ceea ce este astăzi. Am încercat mai multe formule de organizare până când lucrurile s-au stabilizat în formatul în care prezentăm astăzi festivalul.
Ca o constantă, de la prima ediție am fost foarte preocupați să promovăm ceea ce înseamnă muzică veche, adică făcută în maniera pentru care a fost scrisă. Dacă vorbim muzică instrumentală, am vrut ca aceasta să fie cântată exclusiv la instrumentele pentru care a fost scrisă. Majoritatea genurilor muzicii vechi sunt genuri foarte elaborate și de un nivel academic foarte ridicat, iar să interpretezi aceste genuri pentru muzician înseamnă o pregătire de performer. Lucrurile s-au așezat în evoluția festivalului astfel încât am ajuns să avem majoritar concerte de muzică barocă, dar nu numai.
Faptul că ne-am concentrat pe muzică veche, că am organizat un festival dedicat exclusiv muzicii vechi a făcut ca jurnaliștii, sau bloggerii, sau mai știu eu, oameni ca tine, când veneau să ne întrebe diverse lucruri, atunci aproape toți ne întrebau invariabil ce este aceea muzică veche, unii dintre ei gândindu-se că muzică veche înseamnă oldies, adică rock & roll și Elvis Presley, cam genul acela…
PedagoTeca: Când ați organizat acest festival la ce categorii de public v-ați gândit, cui v-ați adresat, cine v-ați așteptat să vină în sală?
Laurențiu Constantin: E o întrebare la care un manager mai experimentat ar răspunde altfel pentru că de obicei un manager are în vedere publicul-țintă ca un element primordial. Pe mine la vremea aceea nu mă ducea mintea să mă concentrez pe așa ceva, am învățat ulterior ceea ce înseamnă public-țintă și atenția, și concentrarea pe acest subiect, drept pentru care am organizat acest festival pentru oricine ar fi fost iubitor de muzică veche. Și ne așteptam la un public de vârsta a III-a sau a II-a spre a a III-a, mai ales că publicul Ateneului Român sau al Sălii Radio la vremea respectivă era un public din această categorie de vârstă, ne gândeam că va fi ceva asemănător, însă de la bun început a fost un public relativ tânăr. Iar anul trecut spre bucuria și spre surprinderea noastră am aflat, științific vorbind, care este publicul nostru în urma un studiu de audiență: publicul festivalului nostru e un public tânăr, foarte tânăr.
PedagoTeca: Ce înseamnă mai exact că acest public este „foarte tânăr”?
Laurențiu Constantin: Asta înseamnă că 70% din publicul nostru arată cam așa: între 17 până 47 de ani, un public majoritar feminin, 80%, un public educat, în sensul că au studii superioare și preocupări spirituale și intelectuale. Este un public preocupat de calitatea vieții, iar la calitatea vieții nu înseamnă doar ceea ce crede minunatul nostru guvern, și anume coșul zilnic și câtă pâine și carne și nu mai știu ce consumi, ci înseamnă preocupările pentru planul superior al existenței, pentru cel sufletesc, pentru cel intelectual, pentru cel spiritual.
Vorbim de asemenea de un public în care o mică parte, mai exact 8% conform acelui studiu de audiență, poate fi considerat de cunoscători. Este un public de îndrăgostiți, ca și noi organizatorii la început. Au fost fascinați de frumusețea acestei muzici, apoi au început să citească, să caute, au aflat parțial lucruri și de la noi, ne place să credem că noi le-am stimulat acest apetit și au pornit să cerceteze. Prospețimea și tinerețea publicului Festivalului de Muzică Veche nu vine doar din vârsta lui biologică, ci vine și din această fervoare a căutării.
Organizându-l de atâția ani am ajuns să cunosc unele dintre fețele celor care vin la festival, întrucât revin, vin și revin. Am legat amiciții cu ei, oamenii aceștia au început să citească, au început să meargă și la multe alte concerte, unii își cumpără bilete și merg în Occident la mari concerte și mari producții. Unii dintre vizitatori mă anunță chiar ei înainte să aflu eu anumite informații, de exemplu, ce formație din Elveția a câștigat Diapazonul de Aur, aceasta fiind probabil cea mai importantă distincție din domeniul muzicii vechi ce premiază producțiile muzicale sau de dans care sunt memorabile.
PedagoTeca: Ce ne-ați putea spune despre latura educațională a Festivalului de Muzică Veche?
Laurențiu Constantin: Dimensiunea acesta a festivalului este ceva asumat de noi de la bun început, tocmai pentru că oamenii făceau destule confuzii sau nu erau informați despre ce înseamnă muzică veche. Există un curent european apărut în anii ’50 – ‘60, de renaștere, dacă pot să spun așa, a genurilor muzicii vechi, mai ales a celei baroce. Odată cu reapariția unor instrumente, cum ar fi viola da gamba sau cum ar fi baritonul care este un instrument asemănător cu o lăută foarte mare, cu o teorbă… cum ar fi lăutele, cum ar fi clavecinul…
Spre exemplu Johann Sebastian Bach nu a scris niciodată nimic pentru pian și există documente care atestă că nici nu-i plăcea pianul. Spre sfârșitul vieții lui a apărut piannofortele, strămoșul pianului de azi. Foarte mulți confundă clavecinul cu pianul, seamănă doar ca formă, ambele sunt instrumente cu corzi și cu clape, dar unul este înrudit cu lăutele și chitarele, respectiv clavecinul, care e un instrument cu corzi ciupite. Pianul face parte din familia percuțiilor, întrucât este un hammer club, adică un instrument cu corzi lovite, există niște ciocănele care lovesc corzile și așa se produce sunetul. Noi am fost preocupați din motive de rigoare, în special la primele ediții, să predicăm (dacă-mi permiți acest cuvânt) într-un sens canonic muzica veche.
Revenind, curentul acesta european făcea referire tocmai la întoarcerea la valorile trecutului. Dacă un compozitor a scris o partitură într-un anume fel, cu anumite indicații de tempo, de manieră de interpretare, de ornamente, de dinamică și agogică a construcției textului muzical, atunci noi trebuie să avem decența și respectul de a interpreta conform partiturii.
Nimeni nu-și permite să interpreteze un Rahmaninov, sau un Ceaikovski, sau un Beethoven după ureche, e o partitură foarte strictă pe care trebuie să o respecte, așa e și în muzica veche. Respectând maniera în care aceste muzici au fost scrise, după principiul care spune că întâi înveți să respecți toate regulile și abia apoi, când le stăpânești la perfecție, îți permiți libertatea de a le încălca, descoperi că muzica barocă are minunate libertăți. Muzica barocă e o muzică improvizatorică, e un fel de jazz cu reguli mult mai stricte și diferite de cele ale jazz-ului contemporan. Există așa-numitul basul continuu, sunt practic niște note simple, niște acorduri, iar ce faci pe acele acorduri este cu totul altceva și e o întreagă știință: știința basului cifrat sau a acompaniamentului de muzică barocă.
În fine, muzica aceasta veche a apărut ca un curent de renaștere și a fost denumită diferit în fiecare limbă europeană: early music în spune pe engelzește, das alte musik pe nemțește, musique ancienne, musica antica în italiană și música antigua în spaniolă… S-a născut odată cu aceasta și un curent reprezentat de muzicieni care au devenit iconici, legendari, cum ar Gustav Leonhardt sau în vremurile mai noi, ca să dau exemple celebre, ar fi Gordi Saval.
Am început o foarte temeinică, constantă și permanentă muncă de documentare astfel încât să fim la curent cu tot ceea ce se întâmplă în lumea care face în mod serios muzică veche și ne-am străduit să respectăm aceste reguli care sunt reguli de bune practici din punctul nostru de vedere. Acum, la ediția a XI-a, sau în ultimii ani începem să ne permitem libertăți, să ne jucăm dacă vrei, dincolo de interpretarea strict canonică, drept pentru care am avut concertul de jazz, pe teme armenești și bizantine și am avut și expoziții de arte vizuale.
PadagoTeca: Ați întâlnit printre spectatori oameni din afara României care care vin aici, poate special pentru acest festival?
Laurențiu Constantin: Avem în mod constant destui străini care vin, a apărut ca un fenomen natural întrucât la festivalul nostru pe o parte vin muzicieni de un anume nivel, de cel mai bun nivel european, iar nivelul artistic e la fel de bun ca la oricare festival de gen din Europa chiar dacă dimensiunile nu sunt la fel. Sunt festivaluri la nivel european care-și permit o orchestră, noi dacă am invita o orchestră sau un grup, am consuma tot bugetul festivalului. Am remarcat străini care vin special pentru aceasta. De asemenea, am remarcat, în mod surprinzător, și români care trăiesc în Vestul Europei și care vin- nu puțini- la festival. Acesta e și motivul pentru care vrând să ne poziționăm în conștiința publicului, am început să-l comunicăm de ani buni și în engleză. Iar asta ne-a făcut mai accesibili publicului nevorbitor de limbă română.
PedagoTeca: Ce aduce nou festivalul de Muzică Veche din 2016 față de ce ați avut până acum?
Laurențiu Constantin: Avem o constantă în ultimii ani, și anume deschideri spre alte arte decât strict aceea a muzicii vechi. După ce în ultimii ani am avut concerte de jazz și expoziții de arte vizuale, anul acesta am avut o săptămână de filme, Movie Gala, care a reunit chiar în a doua săptămână de festival, cinci, probabil cele mai importante și reușite producții cinematografice dedicate muzicii vechi. Au fost producții cinematografice validate de critici și de marele public ca artă cinematografică și producții validate muzical, muzica este făcută de interpreți foarte importanți, cum ar fi Jordi Savall pentru Tous le matin du monde cu Gerard Depardieu în rolul principal, cum ar fi Gustav Leonhardt pentru Scurtă cronică a Anei Magdalena Bach, care a rulat pe 9 noiembrie la Institutul Francez. Este o deschidere spre alte arte pe care intenționăm să o continuăm și în anii ce vor veni. Spre ce zonă de expresie artistă, e de gândit, vom vedea.