Dincolo de educație, cultură și simț civic oamenii au nevoie de un acoperiș deasupra capului. Oamenii au nevoie de liniște, de stabilitate și de predictibilitate în ceea ce privește colțul lor de rai, cuibul unde te retragi după o zi istovitoare de muncă.
Este clar pentru toată lumea că un individ care alocă resurse în sensul supraviețuirii nu va mai avea destul timp și dispoziție psihologică pentru lectură, plimbări, conferințe și întâlniri. În România această stabilitate este relativă. Însuși idee de liniște este relativă. Aici găsim o explicație pentru simțul ridicat proprietății prezent în sufletul oricărui român. Fiecare vrea casa lui din necesitate mai mult nu din dorință. Lucrurile sunt discutabile!
Un anunț al primăriei București mi-a atras în mod special atenția. Primăria Municipiului București își va înființa propria societate comercială de construit locuințe cu destinație socială. Rămâne de văzut ce urmează. Încă nu știm ce fel de locuințe și pentru cine mai exact având în vedere că vorbim teroretic și despre tineri căsătoriți sau nu, cât și despre bătrâni, victime ale retrocedărilor, sau oameni mai nevoiași. Dacă ideea se extinde și proiectul are consistență merită să privim problema cu alți ochi.
Băncile ne iubesc cu salariile din România!
De ce spun acest lucru? Simplu…băncile! Prin controlul absolut asupra cererii și a ofertei, băncile au provocat creșterea prețului pe metru pătrat la un nivel intangibil în afara accesării unui credit împovărător, victoria lor a fost totală. Ceea ce generația părinților a construit și achiziționat de la stat chiar și la un preț de sub 50 de dolari pe metru pătrat, a ajuns să coste pentru copii de la 1000 de dolari în sus, deși populația României a scăzut cu 20% față de 1989 și stocul general al locuințelor a crescut.
Poate primăria să facă concurență monopolului impus de bănci pe piață ? Generația de credite va mușca propaganda cu ”statul care este un prost gestionar acaparat de politicieni corupți care vor genți de bani și spăgi care să curgă cu lopata” sau va dori sa ajute la spargerea acestui nucleu. Rămâne de văzut!
Autor: Alexandru Filimon
