Pe 15 noiembrie începe Postul Crăciunului la creştinii ortodocşi. Scurt istoric, tradiții și semnificații

Postul Crăciunului începe pe 15 noiembrie și ține 40 de zile, până pe 25 decembrie, pregătindu-i pe credincioşi pentru marea sărbătoare a Naşterii lui Iisus Hristos. 

În felul său, acest post este un paradox. El este un post al bucuriei. Spre deosebire de Postul Paştelui, care este un post aspru, pentru că, înainte de Înviere,  ne amintește  patimile lui Hristos, Postul Crăciunului este o bucurie: bucuria întâlnirii cu cu Pruncul Iisus, începutul mântuirii noastre. De aceea, este și un post ușor, cu mai puține restricții alimentare și cu multe dezlegări la pește.

Acest post ne aminteşte şi de călătoria ce au efectuat-o magii din îndepărtata Persie, conduşi de stea, pentru a se închina Împăratului Lumii.

Şezătorile: socializare, îndemânare, voie bună

Postul Crăciunului practic deschide sărbătorile iernii şi este unul plin de tradiţii şi obiceiuri, iar respectul tradiției a fost dintotdeauna cel mai puternic element în educarea morală a unui popor.

Odată cu debutul  postului începeau și șezătorile, o iniţiere a tinerilor în muncă, un loc de întâlnire a fetelor cu feciorii, deci un moment prielnic pentru socializare, un prilej de etalare a hărniciei şi îndemânării fetelor dornice de măritat.

Şezătorile se organizau în special pentru torsul lânii sau al cânepii. Aici, femeile şi fetele prezente, cântau cântece satirice, spuneau snoave, poveşti, ghicitori, jucau tot felul de jocuri distractive, dar nu uitau nici să povestească tot ce se vorbea prin sat despre „unii şi alţii”. Băieţii încercau să fure câte un sărut de la fetele pe care le plăceau.

Se mâncau boabe de porumb fiert, fructe uscate, nuci, alune şi alte bunătăţi pregătite de gazdă sau aduse de celelalte femei.

Marţolea: zeiţa malefică a zilei de marţi

În calendarul superstiţiilor, zilele de marţi, sâmbătă şi joi sunt considerate momente temporale cu calităţi aparte faţă de restul săptămânii. De aceea, potrivit spuselor celor care credeau în aceste superstiții, cei ce ignoră anumite interdicţii sunt bântuiţi de o serie de fiinţe mitologice, precum strigoii ori Marţolea, ce pot provoca adevărate nenorociri.

Citește și: Laurențiu Sima, tubistul de la Ateneul Român: Chiar nu poți să zici că mori de foame cu muzica

Potrivit superstiţiilor, marţi seara era intezis, în special femeilor căsătorite, să lucreze, să fiarbă, să spele haine, să coacă pâine în cuptor, să toarcă, să depene, să pieptene, să măture ori să iasă din casă.

Conform tradiţiei, Marţolea este o femeie-strigoi, care vine marţi seara pe la casele oamenilor şi verifică dacă i-a fost respectat obiceiul.

Tradiții și obiceiuri populare în timpul postului:

• Prima zi a postului cuprinde o serie de ritualuri de purificare. Resturile rămase de la Lăsatul Secului sunt strânse și aruncate, cu fața la răsărit, păsărilor cerului pentru ca acestea să nu aducă pagube recoltelor.
• Vasele, în care s-a mâncat „de dulce”, se curățau și se depozitau, fiind înlocuite cu vase pentru post.
• Se credea că dacă visezi grâu verde în post e semn că îți va mrge bine în anul ce vine.
• În „Noaptea strigoilor”, adică în ajunul Sfântului Andrei (29 noiembrie) ferestrele si ușile se ungeau cu usturoi. În această noapte specială, se fac rugăciuni pentru îndepărtarea  răului, a farmecelor și vrăjilor.
• De Sfanta Varvara, adică pe 4 decembrie, oamenii nu foloseau obiectele negre din casă, pentru că altfel grânele strânse în toamnă se vor face tăciune. În această zi, copiii sunt unși cu miere și dovleac sub forma crucii, pentru ca aceștia să fie apărați de vărsat.
• Pe data de 6 decembrie, de Sf. Nicolae, debutează colindul popular, iar copiii primesc daruri.
• Colindele imită glasul îngerilor și au rolul de a purifica spatiul, de aceea e bine să primim colindători.
• De Moș Nicolae se pun crenguţe de măr, păr, cireş în apă, la căldura camerei, pentru a fi înflorite de Anul Nou.
• Conform tradiției, începând cu Moș Nicolae, iarna devine mai aspră.
• De Sf. Ignatie, se spune că porcul își visează cuțitul și nu se mai îngrașă, de aceea trebuie tăiat.
• Țăranii credeau că splina porcului tăiat reprezintă cel mai de încredere „oracol” de consultant când vine vorba de asprimea iernii. Dacă la partea dinspre capăt splina este groasă, iarna va fi una grea, cu multă zapadă, în timp ce vara va oferi o recoltă bogată.
• Așa zisul obicei de a mânca pomana porcului este unul de dată  recentă deoarece postul era respectat cu strictețe de membrii comunității, afirmă etnologii.
• Se spune că în Ajun de Crăciun (24 decembrie) cerurile se deschid, dar această minune nu poate fi văzută decât de oamenii credincioși și buni la suflet.
• O superstiție ne învață că în noaptea de Crăciun nu trebuie să deschidem ușa nimănui pentru că ne va zbura norocul din casă.
• În Ajunul Crăciunului se mănâncă „scutele Domnului”, foietaj de post cu nucă și miere.

Câteva semnificații teologice și originile istorice ale postului Nașterii Domnului

Cu toate că o sumedenie de superstiții rămase din moși-strămoși până în zilele noastre sunt legate de elemente religioase, trebuie atrasă atenția asupra faptului că cele mai multe dintre aceste credințe sunt interzise de Biserica Ortodoxă, deoarece nu au o bază teologică reală. Dincolo de toate tradițiile care au apărut în sânul poporului de-a lungul vremilor, semnificația postului din perspectiva învățăturii Părinților Bisericii este una foarte simplă: postul a fost rânduit pentru a ne ajuta să creștem duhovnicește. Adică să ne desprindem puțin de materie, făcând loc sufletului să crească. De asemenea, Biserica nu încetează în a repeta legătura importantă care există între post, rugăciune și pocăință sinceră, care conduc către schimbarea reală e vieții ficărui om care ia aceste lucruri în serios.

Mai mult decât atât, aceeași învățătură ne spune că postul nu se limitează doar la reținerea de la înfruptarea cu anumite alimente, ci de la oprirea de la orice păcat și trebuie să fie strâns legat de rugăciune, milostenie și pocăință sinceră. Astfel, ca rod al acestui efort și al dorinței sincere de schimbare a vieții, la finalul postului în fiecare credincios trebuie să apară în mod real această schimbare în bine, în iubirea față de Dumnezeu și de aproapele său, fiind gata să se unească cu Pruncul Hristos prin împărtășirea cu Sfintele Taine.

Potrivit Liturgicii generale, a Pr. Ene Branişte., postul Nașterii Domnului ne aduce aminte de postul îndelungat pe care-l țineau patriarhii și drepții Vechiului Testament în așteptarea lui Mesia, iar durata sa de 40 de zile își are corespondeța în cele 40 zile de post pe care le-a ținut Moise pe Muntele Sinai, unde a primit Tabelele Legii cu cele 10 porunci ale lui Dumnezeu.

În primele secole creștine numărul de zile de post ținut de credincioși varia de la șapte zile până la șase săptămâni, după cum varia și modul în care se ținea postul, mai aspru sau mai ușor. Abia în 1116, Sinodul local din Constantinopol, condus de patriarhului Luca Chrysoverghi, a uniformizat durata Postului Nașterii Domnului în Bisericile Ortodoxe, hotărând ca toți credincioșii să postească timp de 40 de zile, începând cu data de 15 noiembrie.

Autori: P. Manișor și A. Coval

Surse foto: www.brutariasesam.ro, www.cooperativatraditionala.ro,  www.bucurestifm.ro