Unul dintre cei mai importanți proroci din Vechiul Testament, Sf. Ilie este cinstit în Biserica Ortodoxă ca mare făcător de minuni și aducător de ploi în vreme de secetă. Sfântul Proroc Ilie a fost feciorul lui Sovac, din Cetatea Tesva, de unde și numele său, Ilie Tesviteanul. A trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe vremea lui Ahab, regele iudeilor, și a activat în Regatul de Nord.
Cuvânt despre viața Sfântului Ilie transmisă de tradiția Bisericii Ortodoxe
„Biserica,Sfinții Părinți ai Bisericii au găsit cu cale să-l prăznuiască în mod deosebit pe Sfântul Ilie Tesviteanul, ca pe un adevărat apostol mărturisitor al adevărului, ca pe unul ce s-a dovedit a fi: «înger în trup, temei al prorocilor și al doilea Înaintemergător al Mântuitorului nostru Iisus Hristos» (troparul sfântului).
Din Sfânta Scriptură (III Regi, cap. 17-19; IV Regi, cap. 1-2) aflăm că Sfântul Ilie era din ținutul Glaad, ținut situat în partea sudică a actualului Israel, aproape de Peninsula Arabică, coborâtor din seminția arhiereului Aaron. A trăit în cetatea Tesba sau Tesva (de unde Tesviteanul), pe timpul regelui Ahab (circa 900 î. Hr.), datorită căruia a avut multe de înfruntat. O tradiție pioasă consemnează faptul că, la nașterea pruncului, i s-ar fi arătat tatălui doi bărbați înveșmântați în alb, care au înfășurat pruncul în vâlvătaie de foc, fapt ce prevestea că era rânduit să devină locaș al luminii darului lui Dumnezeu. Îmbrăcat în haină aspră, din păr de cămilă, încins peste mijloc cu o curea și viețuind în post și rugăciune adâncă, Sfântul Proroc Ilie a avut de înfruntat deopotrivă lipsurile și greutățile vieții ascetice, pline de vicisitudine, dar și împotrivirile celor pe care-i mustra neîncetat pentru nelegiuirile lor, devenind prin viața sa aleasă izvor de har și de sfințenie, vas ales al lui Dumnezeu înaintea oamenilor.
Credincios fidel al Dumnezeului „Celui Viu”, Care a dăruit poporului însetat ploaia pe Muntele Carmelului (III Regi 18, 1-46), spre cunoștința adevărului, și a înviat pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului (III Regi 17, 10-21), Sfântul Ilie și-a petrecut mare parte din viață în singurătățile văii Chedronului, hrănit de păsările cerului, mângâindu-se cu postul aspru și cu rugăciunea, devenind părtaș durerilor celor năpăstuiți și împlinind astfel, prin viața sa curată și jertfitoare, sfatul Învățătorului Care spune că: a iubi pe aproapele tău este mai mult decât toate jertfele! De fapt, Sfântul Proroc Ilie a arătat tuturor semenilor săi că: cinstirea firii raționale este discernământul care deosebește binele de rău și slujește adevărului, așa după cum va sublinia la rândul său și Sfântul Isaac Sirul (Filocalia, vol. 10, p. 92).
Reprezentări ale Sfântului Ilie în iconografia ortodoxă
Neîndoilenic, răsfoind Viețile sfinților, vei fi izbit poate de „asemănările” referitoare la faptele minunate săvârșite în viața sau după viața lor pământească de Sfinții Părinți. Din viața Sfântului Ilie prăznuit astăzi de către Biserică, frapează modul în care autorul, sau autorii, accentuează două lucruri: pe de o parte, faptul că permanent mâna Domnului a fost peste Ilie (III Regi 18, 46) și că Sfântul Ilie era un om deosebit, iar cuvântul lui Dumnezeu era în gura lui; iar pe de altă partea, râvna pentru mărturisirea adevăratei credințe, a adevăratului Dumnezeu, lucru pe care însuși Sfântul Proroc Ilie i-l va mărturisi ucenicului său Elisei într-un moment de sinceră confesiune: cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeu… ca să cunoască poporul acesta că este Dumnezeu adevărat (III Regi 18, 36-37).
Râvna sa necontenită pentru Acest adevăr a făcut din Sfântul Proroc Ilie al doilea mergător înainte a Mântuitorului Iisus Hristos, iar viața sa deosebită, trăirea sa curată au determinat pe Sfinții Părinți ai Bisericii să-l numească și să-l cinstească ca pe un înger „în trup”, ca unul ce n-a cunoscut moartea, ridicându-i zi de aleasă prăznuire în calendarul creștin ortodox, la 20 iulie.
O zi ca toate celelalte, o zi în care înaintea Sfântului Altar se aude amplificat astăzi îndemnul pe care Sfântul Ilie l-a adresat ucenicului său Elisei, zicându-i: Pune-ți(-vă) nădejdea în Domnul, pentru că Dumnezeu este iubirea și cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne întru el (I Ioan IV, 16), căci altfel, am adăuga noi, «dacă dragoste nu e, nimic nu e»!” (Cuvânt la Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, Pr. Mihai Hau, preotul paroh al Bisericii Sfântul Ilie – Rahova din București – Glasul Bisericii, nr. 3-4, 1990, pp. 18-20).
Se spune că, Sfântul Proroc Ilie simțind că zilele sale pe pământ sunt numărate, și-a ales ca succesor pe Elisei. Sf. Ilie nu a cunoscut moartea trupească, fiind a doua personalitate a Vechiului Testament care s-a înălțat cu trupul la cer (cealaltă personalitate fiind Enoh). Minunea a fost văzută de către ucenicul său, iar el s-a înălțat la cer pe o căruță de foc trasă de cai.
Imaginea Sfântului Ilie în tradiția populară
În tradiție, Sfântul Ilie este asociat unei divinități a soarelui și a focului, care se identifică cu Helios din mitologia greacă și cu Gebeleizis din mitologia geto-dacă.
Potrivit credinței populare, Sânt-Ilie se plimbă într-un car tras de cai înaripaţi, luminând cerul cu fulgerele şi săgeţile sale de foc. El este stăpânul norilor, al fulgerelor, trăsnetelor şi tunetelor pe care le foloseşte pentru a da oamenilor ploaie, dar și pentru a-i trăsni pe dracii cei răi.
Alte credinţe străvechi afirmă că Sf. Ilie este stăpânul unei fiinţe puternice, numită „sorb”. Acesta bea apele, uneori chiar le seacă, sau soarbe broaşte şi balauri.Aşa se explică în popor şi ploile cu broaşte.
Citește și: Radu Gyr – condamnat la moarte de către comuniști pentru o poezie
Există o serie de obiceiuri și superstiții legate de această sărbătoare a miezului verii. Iată care sunt acestea:
- Un obicei ce ar părea bizar azi este acela că, în ajunul sărbătorii, fetele nemăritate se duceau pe ascuns în lanurile de cânepă şi se tăvăleau goale prin rouă. Dacă noaptea următoare visau cânepă verde înseamna că se vor mărita cu băieţi tineri, iar dacă visau cânepă uscată urmau să se mărite cu bărbați în vârstă.
- Pe vremuri, în dimineaţa zilei de Sfântul Ilie, se culegeau plante de leac, în special busuioc, se puneau la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări. Şi tot de Sfântul Ilie, erau adunate plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece.
- Un obicei păstrat până azi este cel conform căruia nu trebuie consumate mere până pe 20 iulie. Merele trebuie duse la biserică de Sfântul Ilie și sfințite pentru a fi binecuvântate și pentru a avea parte de ele pe lumea cealaltă.
- Dacă în ziua de Sfântul Ilie este furtună, nu trebuie să se deschidă nici uşile nici geamurile caselor, ca nu cumva să se ascundă vreun diavol ce fuge de furia Sfântului.
- Sărbătoarea prorocului Ilie Tesviteanul este şi ziua Aviaţiei Române, acest sfânt fiind considerat, începând din 1913, ocrotitorul şi patronul aviatorilor.
Circa 130.000 de români își serbează onomastica de Sfântul Ilie, cu această ocazie le dorim viață senină, lipsită de tunete și fulgere!
Autor: P. Manișor
Sursă foto: www.ctnews.ro, www.crestinortodox.ro
