Psihiatrul David Eberhard, tatăl a 8 copii, spune că stilul parental permisiv creează o generație de tineri adulți fără empatie socială, fără norme și limite, care, după o copilărie răsfățată, sfârșesc prin a fi dezamăgiți în viață: „A-i spune NU unui copil nu este același lucru cu a-l bate. Copilul trebuie să știe ce înseamnă limitele, trebuie să știe ce înseamnă refuzul și opoziția”.
„Am plecat de la a nu avea voie să le dăm o palmă la fund și am ajuns la a nu avea voie să le zicem nimic care să îi supere sau să îi deranjeze”, spune David Eberhard.
Psihiatrul susține că părinții din zilele noastre au dezvoltat un comportament conform căruia trebuie să fie super-protectori cu copiii lor și să facă tot ceea ce este necesar pentru a nu li se întâmpla nimic rău. „Efectul este nașterea unei generații de copii foarte fragili, cărora ne este aproape imposibil să le spunem ce să facă. Au devenit ca niște păpuși de porțelan. Noi nu mai avem curajul să îi corectăm sau să luăm măsuri pentru a-i îndrepta. În mod automat, acest lucru transformă copilul într-un viitor tânăr și adult fără repere, fără norme și limite”, explică psihiatrul.
Citește și LifeBox Kids – te ajută să investești în sănătatea copilului tău
O altă problemă pe care David Eberhard o ridică este modul în care părinții au ajuns să trăiască cu un sentiment de vinovăție față de propriii copii în ceea ce privește timpul tot mai puțin petrecut cu ei, spunând că: „Părinții muncesc tot mai mult, își dau copiii la grădiniță și școală de la vârste tot mai mici, apoi încearcă să compenseze timpul pierdut departe de copii oferindu-le tot ce își doresc și lăsându-i să hotărască orice. În esență, acest lucru provoacă copiilor mai mult rău decât lipsa timpului petrecut alături de părinți”.
În noua sa carte, „Copiii la putere”, psihiatrul suedez scrie despre educația liberală ca o metodă care renunță la constrângeri și pedepse și susține că vinovați sunt părinții care nu se comportă ca adulți responsabili. Prin opera sa, Eberhard reclamă atitudinea generațiilor actuale de părinți care încearcă să devină cei mai buni prieteni ai copilului.
Relația permisivă dintre părinte și copil este cauza care a determinat degradarea disciplinei în școli și a calității procesului educațional, dar este si cea care a dus la creșterea îngrijorătoare a tentativelor de sinucidere în rândul adolescenților și a consumului de droguri. Când copilul nu mai are teamă și respect pentru părinți, el nu mai are limite, busolă de orientare. „Copilul nu are nevoie să îi fiți prieten, ci părinte. Nu trebuie să coborâți la nivelul lui, să nu îl contraziceți, să îi faceți tot timpul pe plac, să nu mai aveți nici o putere de decizie. E total greșit. Copilul are nevoie de limite, de opoziție, de disciplină și rigoare”, susține psihiatrul.
Un articol extraordinar!! De citit cartea psihiatrului suedez!!
Autorul confunda cauza cu efectul sau probabil ca asa stau lucrurile in Suedia! In Romania permisivitatea apartine scolii si, uneori, parintilor colegilor unui copil care are parinti nepermisivi! ….Atat timp cat in scoli copiii au aproape numai drepturi iar putinele obligatii ramase nu se respecta, sa nu ne miram ca tot mai multi elevi abandoneaza scoala, devin consumatori de tigari si droguri, mai tarziu delincventi, infractori si interlopi, isi dusmanesc colegii si profesorii, nu dau doi bani pe invatatura si scoala, in cel mai bun caz ajung analfabeti functionali! Tot mai multi doresc sa ajunga in strainatate unde ar curge laptele si mierea! Desi educatia ar fi trebuit sa fie instrumentul principal de dezvoltare a Romaniei postdecembriste, ea a ajuns sa fie, mai ales din cauza unor lasitati si meschine interese de gasca si personale, un rasunator esec!
Si de la conducerea care anuleaza avertismente!
Unde gasesc cartea la care se face referire in articol?