Florian Colceag: ,,Educaţia nu este doar o problemă de interes naţional– e strategică, e fundamentală”

2

Odată cu începutul verii vine și mult așteptata vacanță de vară. Dar oare această vacanță este atât de benefică pe cât ne-am dori? Oare educația ar trebui să aibă și ea vacanță? O discuție cu o minte luminată a educației românești, Florian Colceag, poate să fie o soluție benefică pentru a putea privi și prin alt spectru modul în care educația ar trebui să se desfășoare.

Florian Colceag este expert internațional în educația copiilor și a excelenței, profesor, fondatorul IRSCA Gifted Education, matematician, specialist în psiho-pedagogie, supranumit „antrenorul geniilor”.

Analiza SWOT a sistemului educațional din România a demonstrat că doar conștiința fiecăruia dintre noi reprezintă elementul central pentru o educație care să se desfășoare la normele cele mai înalte și corespunzătoare. O analiză SWOT a educației nu se oprește doar la educație, ci e mult mai complexă. Educația implică mai mulți actori- profesori, părinți, școli, ONG-uri de profil, care trebuie să își joace rolul într-o colaborare perfectă. Ministerul educației reprezintă instituția care se ocupă de partea legislativă, însă acțiunile întreprinse de acesta în ultima perioadă au devenit tot mai incerte, acestea fiind orientate mai mult către sistemul tradițional decât către partea de nou și inovație.

A te impune înseamnă și a cunoaște

Una dintre problemele fundamentale cu care se confruntă sistemului nostru educațional provine din coordonarea neeficientă dintre administrație și vocea părinților. Feedbackul dintre cele două întârzie să apară sau este chiar inexistent de foarte multe ori. Nu există o linie de comunicare directă (most frequent questions) între părinți și administrație. În consecință, administrația devine un mentor care ne învață  cum să rezistăm împotriva valului de cereri și schimbării utilizând tot felul de instituții anexe, al căror rol este să frâneze, să construiască mecanisme auxiliare care să reziste la presiune și schimbare.

O altă problemă o reprezintă prezența tot mai sufocantă a materialelor de tip culegeri, manuale, concursurilor care perturbă sistemul educațional, acestea nefiind pliabile pe nevoile copilului. Lipsa de profesionalism a dus la impunerea mediocrității în sistem cu ajutorul fricii. Frica de a nu fi dat afară, de a i se lua din salariu au dus la o teroare controlată. Curajul este ceea ce ne lipsește de foarte multe ori și este ceea ce ne trebuie pentru a depăși frica de a ne face auziți.

Traumatizarea a devenit un instrument de forţă

Profesorii specializați și devotați reprezintă salvarea copiilor. Existența unor platforme educaționale în care ei au fost remarcați a influențat percepția lor. A contat și comunitatea educaţională care a fost luată în consideraţie – de la părinţi, până la piaţa muncii.

Traumatizarea este un fenomen care s-a manifestat proeminent în ultimul timp. Părinţii se tem tot  mai des că școala la care sunt copiii lor să nu devină și o experiență traumatică pentru aceștia. ,,Traumatizarea a devenit un instrument de forţă şi unanim folosită ca mijloc de a-i forţa pe copii să înveţe” afirmă Florian Colceag. Cei mici se așează în băncile de la școală cu un entuziasm fantastic și cu o dorință enormă de a cunoaște, dar în momentul în care acest proces devine forțat și plin de informație suplimentară care este mult prea greu de digerat fiind și abstractă, prezentată într-un ritm prea alert, ei își pierd entuziasmul.

Florian Colceag: ,,Tinerii, de regulă, se profesionalizează direct în câmpul muncii. Elevii nu fac nimic aplicativ şi practic, nu sunt obişnuiţi cu munca bine făcută, nu ştiu să gândească practic. Iar angajatorul e nevoit să îi înveţe să facă lucruri puţine, într-o nişă îngustă, exact ceea ce fac multinaţionalele. Îţi prezintă fişa de post, iar tu faci exact ce ţi se cere, fără să îţi depăşeşti sarcinile, pentru că altfel se consideră că eşti supracalificat şi eşti dat afară.” Tragic, piaţa muncii nu beneficiază de oameni care să iasă din şcoală fiind pregătiți profesional pentru meseria pe care o întreprind.

Citește și Elevii cu rezultate deosebite la școală, ignorați de primărie

Temele obligatorii sunt parte dintr-un sistem absurd care demotivează elevii

Florian Colceag: ,,Principiul pedagogic aplicat mondial este dacă elevul răspunde bine la tablă, nu îi dai temă pentru acasă pentru că el a demonstrat că a înţeles. Lasă-i timp pentru propriile pasiuni, pentru joacă, pentru a se bucura de ce îi place, pentru că altfel îi omori tot timpul, iar un copil nu are altă avere decât timpul.”

Iar plecând de la această premisă ajungem la o situație în care școala își pierde esența misiunii sale inițiale. Aceasta nu mai este o resursă de informare și un promotor al acesteia. Trăim în epoca în care orice fel de informație se găsește pe internet la un singur click distanță. Dintr-o altă perspectivă școala și-a pierdut și menirea de a dirija elevul din prisma dezvoltării personale pentru că sistemul educational nu mai este interesat de personalitatea copilului, de parcursul pe care acesta ar dori să îl urmeze. Elevul modern nu e învăţat să se descurce în lumea reală și să facă față problemelor, în mare parte fiind învățat doar să reproducă o anumită cantitate de informație pe care o va uita într-un timp relativ scurt.

Tinerii pleacă pentru că piața muncii nu îi mai vrea

Tot mai mulți tineri care vor să intre în sistemul forței de muncă active se lovesc de problema respingerii competențelor înalte pe care ei le au în comparație cu angajatorul. Un angajator nu își dorește un subordonat care să îl critice, care să îl poată înlocui, fapt care a dus la o instituire a unei tiranii a mediocrității, bazată pe lipsa de educaţie. Acest tip de angajatori funcționează după normele tradiționale și depășite de tipurile prezente, fiind incapabili să perceapă viitorul drept un orizont gata oricând de schimbare. ,,De asta suntem într-un cerc vicios; ca să schimbi totul, trebuie să formezi alţii. Să îi formezi să gândească altfel, să înţeleagă altfel”.

Puterea de a evolua stă de multe ori doar în forțele proprii. Este inutil să încercăm să găsim vinovatul în părți diferite, ceea ce trebuie să învățăm este cum să adoptăm cultura responsabilităţii personale. Trebuie să ne dăm seama de punctele tari și de punctele slabe pe care le deținem pentru a conștientiza de ce suntem capabili. Doar că sunt necesare timp şi efort. Florian Colceag afirmă că această revoluție pornește de la copii, profesori, părinţi și trebuie făcută în afara sistemului, pentru că acesta se va opune.

Părinții afectați de presiuni și prejudecăți sociale ajung să fie debusolați și uită de interesele copiilor lor. Se concetrează orbește pe cerințele din mediul școlar și pun presiuni pe cei mici să se supună acestora. Cer aşa ceva pentru că ei nu mai ştiu ce să facă cu copiii, ce să le ceară. Societatea postindustrială i-a transformat pe părinți în niște marionete supuse propriilor lor job-uri, iar acest comportament se reflectă și asupra relației pe care aceștia o au cu cei mici din prisma educației lor. Educaţia nu este doar o problemă de interes naţional – e strategică, e fundamentală.

Pentru a oferi o soluție a acestei situații Florian Colceag  aduce în discuție Academia Română, unde sunt prezenți oameni de specialitate, cu care prin colaborare, a fost elaborat programul „România educată”. ,,Acolo sunt încă specialişti, oameni de calitate, cu ochii înainte şi capul pe umeri, care nu se uită înapoi la şpagă sau afaceri. După elaborarea proiectului de lege, acesta trebuie propagat de presă în mediul părinților şi al profesorilor. Ei trebuie să decidă, nu Parlamentul, nu politicul. Aici e nevoie de referendum naţional organizat de presă. În economiile care funcţionează, în sistemele de educaţie care funcţionează există mereu un for de specialişti, experţi care nu se schimbă, rămâne stabil, indiferent de sistem.”

Asistăm la un proces în care părinţii înşişi cer lucruri deplasate în educaţia copilului. Părinții prezentului trăiesc o identitate conflictuală între educația ceaușistă a regimului totalitar în care au crescut și pe care încearcă să o implementeze, chiar și inconștient copiilor lor. Ei trebuie să înţeleagă că schimbarea istorică are nevoie ca ei să dea drumul la izvoarele creativităţii, libertăţii, curiozităţii, încrederii. Copiii trebuie orientați către viitor și inovație, către inspirație și creativitate, nu trebuie blocați în epoca trecutului.

,,Copiii trăiesc într-un mediu în care nu există etică, iar singurul model de succes e cel al ticăloşiei”

Schimbarea se poate produce doar în prezent și aceasta se poate îndeplini doar dacă acționăm activ și nu pasiv. Speranța este esența, dar nu este suficientă pentru a putea depăși o zonă de confort în care stagnează societatea actuală. Deși am adoptat un comportament care ne determină să căutăm vinovați în diverse părți și care ne facem să delegăm diverse persoane pentru a întreprinde acțiunile pe care noi le-am putea săvârși și de care suntem unicii responsabili.

Florian Colceag: ,,Delegăm responsabilitatea, dar şi vina. Să delegi educaţia copiilor unui sistem care nu funcţionează şi în care nu ai încredere sau chiar îl dispreţuieşti – e grav. Uitaţi-vă la copiii voştri – ei au minţi, suflete, conştiinţe. Iar deseori ne depăşesc. Câte probleme le creăm din acest motiv al delegării deciziei?”

Oare fiecare an de studiu pe care îl termină un elev reprezintă și un an în care a acumulat informații stabile și utile?

 

 

 

 

 

 

2 comentarii

  1. […] Odată cu începutul verii vine și mult așteptata vacanță de vară. Dar oare această vacanță este atât de benefică pe cât ne-am dori? Oare educația ar trebui să aibă și ea vacanță? O discuție cu o minte luminată a educației românești, Florian Colceag, poate să… Cititi mai multe aici: Florian Colceag: ,,Educaţia nu este doar o problemă de interes naţional– e strategică, e funda… […]

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here