Două sute de cadre didactice, academicieni, oameni de cultură și cercetători: nu vrem autori de manuale selectați politic!

1
manuale-manualelor-editura-didactică-ți-pedagogică-metodologie

Două sute de cadre didactice, academicieni, oameni de cultură și cercetători au semnat un apel prin care cer ministrului Educației „să renunțe imediat la monopolizarea manualelor, la impunerea manualului unic sau la cosmetizarea acestei acțiuni sub fardul gros al asa zisei licitații de autori, organizata de editura de casa a statului” . Apelul vine în contextul discuțiilor privind reorganizarea Editurii Didactice și Pedagogice.

Având în vedere ultimele intenții anunțate de Ministerul Educației Naționale, instituție identitară fundamentală, și îngrijorați fiind de evoluțiile practice ale acestor intenții, ne exprimăm categoric împotriva respectivelor inițiative, fără echivoc în solicitarea încetării atacului la adresa educației de calitate. Direcțiile pe care le impune acum MEN sunt caracterizate printr-o încercare de erodare a principiilor intrinseci ale educației, constau în acțiuni plasate sub semnul iminenței cenzurii, a insinuării treptate a factorului ideologic monopolizant, și se îndreaptă direct împotriva generațiilor care vor constitui viitorul țării”, se arată într-un comunicat de presă remis de Asociația Editorilor din România (AER) și Uniunea Editorilor din România (UER).

Autorii scrisorii subliniază că prin această măsură se încalcă dreptul copilului la o educație de calitate și se aduce atingere unor principii prevăzute în Constituția României și în legile statului (Legea Educației, Legea Cărții, Legea Dreptului de Autor): dreptul profesorului de a-și alege resursele didactice,  dreptul autorilor și al editurilor de a publica, dreptul părinților de a calibra și direcționa educația propriilor copii, responsabilitatea statului de a investi în educație.

 

Citește și: Eminescu: despre educație, lipsa de autoritate și golul moral

 

Redăm mai jos textul integral al apelului:

DREPTUL LA EDUCAȚIE

Apel al oamenilor de cultură, academicieni, profesori universitari, profesori, scriitori, cercetători. 

Având în vedere ultimele intenții anunțate de Ministerul Educației Naționale, instituţie identitară fundamentală, și îngrijoraţi fiind de evoluţiile practice ale acestor intenții, ne exprimăm categoric împotriva respectivelor inițiative, fără echivoc în solicitarea încetării atacului la adresa educației de calitate.

Direcțiile pe care le impune acum MEN sunt caracterizate printr-o încercare de erodare a principiilor intrinseci ale educației, constau în acţiuni plasate sub semnul iminenței cenzurii, a insinuării treptate a factorului ideologic monopolizant, și se îndreaptă direct împotriva generațiilor care vor constitui viitorul țării.

Încercările de impunere a unor direcții unice de formare, de educare, de anulare a diversității și alterității, atât la nivelul circulației ideilor, cât și la cel al surselor care le pot produce – entitățile economice specializate, aflate în sistem competițional, generator de plus-valoare –, sunt practici ale unor regimuri autoritare, dictatoriale.

Observăm cu preocupare încercările recurente de enclavizare a învățământului, atât în raport cu scena educațional-culturală europeană, cât și în raport cu pluralitatea vocilor din spațiul autohton care mai au de exprimat puncte de vedere valoroase în domeniul educației.

Aceste tendințe ne îndepărtează flagrant de dimensiunea integrării europene, plasându-ne într-o zonă centrifugală îndepărtată de toate centrele de forță ale civilizației.

Suntem convinși că scena educațională românească trebuie să se alinieze modelelor de succes ale Europei, să se situeze în proximitatea calitativă a acestora, nu să se îndepărteze de ele, așezându-ne astfel marginal pe harta modelelor educaționale europene.

NU VREM:

  • autori de manuale selectați politic!
  • excluderea a 10000 de potențiali autori, în favoarea a trei selectați de stat!
  • autori de manuale care se autoexclud, pentru că refuză tutela statului!
  • autori de manuale care se autoexclud, pentru că refuză comanda politică!
  • manuale mai scumpe în timp, ca efect al monopolului!
  • pierderea unor manuale potențial valoroase!
  • falimentarea unor edituri profesioniste, care asigură locuri de muncă simultan cu produse de calitate!
  • anularea posibilității ca edituri prestigioase, cum sunt Oxford, Nathan, Pearson, Cornelsen, Cambridge etc. să lucreze cu autori români!
  • să dispară oamenii creativi, esențiali pentru o echipă de autori de manuale, pe care un asemenea sistem i-ar exclude din principiu!
  • limitarea dreptului la asociere în vederea scrierii unui manual!
  • ca un manual, vremelnic agreat de o conducere politică, poate chiar iubit de profesori, să fie schimbat de următoarea conducere politică, pentru că are clienții ei!
  • controlul politic al conținuturilor!
  • cenzura educației!
  • controlul minților copiilor noștri!
  • moartea școlii românești!

Ca urmare, evidențiem câteva aspecte esențiale, principii care trebuie să acționeze CONCOMITENT și LA MAXIMĂ CAPACITATE, evidențiind în același timp și erorile pe care argumentele aduse de MEN le conțin. Pe cale de consecință, orice atingere minoră adusă unuia sau altuia dintre aceste principii anulează șansa la educație de nivel înalt (învățătură1), în vreme ce o interferență majoră ANIHILEAZĂ complet educația.

  1. DREPTUL PROFESORULUI de a-și alege resursele didactice.

PROFESORUL trebuie să-și mențină vocația și să reușească să-și cultive, și după 20-30 de ani de carieră, pasiunea pentru munca sa. O poate face DOAR dacă se simte liber, inclusiv prin faptul că toate cărțile pe care și le dorește îi sunt permise.

Acest drept este reglementat chiar în Constituție în mai multe țări (Italia, de exemplu) și în Legile Educației (în aproape toate statele lumii).

A-i limita acest drept înseamnă CENZURĂ!

  1. DREPTUL DE A PUBLICA.

Orice editură și orice autor au dreptul de a publica ORICE carte cu profil educațional: în primul rând MANUALE, dar și culegeri, ghiduri și metodici, manuale digitale etc. Dezvoltarea complexă a pachetelor educaționale în editurile cu profil educațional este CEA MAI CUNOSCUTĂ FORMĂ de CERCETARE-DEZVOLTARE în EDUCAȚIE, la nivel mondial.

Exemple strălucite: Pearson, Cambridge sau Oxford, Hachette sau Nathan, Cornelsen, Klett sau Springer.

Acest drept este derivat din DREPTUL LA LIBERĂ EXPRIMARE (Art. 30 din Constituția României), reglementat în Constituție în mai multe țări, dar și prevăzut ca atare în Legile Educației și în Legile Cărții din aproape toate statele lumii.

A limita acest drept înseamnă CENZURĂ!

  1. DREPTUL PĂRINȚILOR DE A CALIBRA ȘI DIRECȚIONA educația propriilor copii.

Statul, școala, profesorii, directorii, agenții economici nu pot impune unui părinte CÂT și DACĂ trebuie să plătească pentru resurse educaționale suplimentare.

Drepturile și responsabilitățile părintelui în ceea ce privește educația copilului sunt prevăzute ca atare în legislație.

A limita acest drept înseamnă CENZURĂ!

  1. DREPTUL STATULUI DE A INVESTI în educație

Statul are dreptul (și responsabilitatea) de a investi în educație. Va face asta fără a încălca vreunul dintre celelalte trei drepturi de mai sus.
Statul poate achiziționa manuale. Trebuie să o facă DOAR de pe o piață liberă, la prețuri corecte. Nu va forța însă o scădere artificială a prețului manualului, întrucât aceasta ar însemna, inevitabil, o reducere a calității. Or, conform Constituției României, statul dă cetățenilor români dreptul la “învățătură”. Adică educație de calitate.

În același fel, Statul nu se poate substitui creatorului de cercetare-dezvoltare (editurii), cu o soluție- stat (de tip EDP), pentru că va crea manuale mai puțin valoroase. Lipsa concurenței înseamnă calitate mai slabă, prețuri, în timp, mai mari (de monopol).

1 Constituția României, Articolul 32: DREPTUL LA ÎNVĂȚĂTURĂ

Conform Dicționarului Explicativ al limbii române

ÎNVĂȚĂTÚRĂ, s. f. 1.
2. 4.

(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare. Sistem de îndrumări teoretice și practice într-un anumit domeniu de activitate; doctrină; principiu teoretic sau practic; precept. Cunoștințe, cultură; erudiție, înțelepciune.

3. Pregătire, studiu, școală; ucenicie. Precept la care se ajunge prin experiență practică sau pregătire teoretică; învățământ, povață, sfat.

Constituția României. Art. 32. (1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.

A limita acest drept înseamnă CENZURĂ!

Cele patru principii sunt circumscrise unui drept fundamental: DREPTUL COPILULUI la o educație de calitate.

În numele acestui drept, vă solicităm, domnule ministru Liviu Pop, să renunțați imediat la monopolizarea manualelor, la impunerea manualului unic sau la cosmetizarea acestei acțiuni sub fardul gros al așa zisei licitații de autori, organizată de editura de casă a statului!

Cu speranță,
pentru o Românie educată 

un comentariu

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here