Vin sărbătorile de iarnă și anul cel nou bate la ușă.
Tresar și-mi aduc aminte aievea, cum îmi apar în gând momentele unice ale copilăriei, visuri, emoții și bucurii.
Citiți și Despre educația copiilor
Mi-l amintesc pe Moș Crăciun al primei serbări de la grădiniță, pe care l-am întâmpinat cu plânsetul inocent al prichindelului speriat de bătrânelul simpatic, acesta oferindu-mi din sacul său un cadou uriaș.
Colindătorii și colindatul făceau parte din tradiția al cărei urător eram și eu, minunății pe care astăzi nu le mai văd întâmplate în fapt, dar nu doar atât. Mai cred că lumea s-a schimbat, generațiile și-au schimbat regula jocului.
Tehnologia l-a reinventat parcă pe Moșul, iar scrisorile au căpătat formă digitală.
În satul unde copilăria își afla poveștile mele parcă rupte din amintirile lui Creangă, astăzi mă întorc, dar pe uliță e pustiu, iar ograda, odinioară însuflețită de luminițele aprinse din brăduț și de la streașina casei, mă strigă prin gânduri plină de regretele trecerii ireversibile a timpului.
Sărbătorile bucură sufletele copiilor
Chiar dacă anii trec, iar tehnologia schimbă lumea într-un ritm alert cu care trebuie să ținem pasul, sunt momente în care poposim pentru a ne regăsi.
Sunt drumuri care nu duc nicăieri, uși închise, prăpastii, dar și noi începuturi și zile senine.
Depărtarea nu-i o scuză ca să nu te întorci alături de cei dragi de sărbători.
Instinctul te duce acolo unde copilăria ți-a insuflat amintirile neuitate.
Lipsa condițiilor materiale, a educației și liniștea căminului reflectă realitatea crudă a copiilor fără copilărie, fără cadourile sofisticate ale Moșului, care tânjesc după o cameră caldă, mâncare și hăinuțe curate.
De aceste copilării trebuie să ne îngrijim de sărbători, pentru că nu există bucurie mai mare decât ochișorii unui copil fericit.
Scris de Codruț Cojocaru
