Mă gândesc că poate titlul vi se pare ciudat, dar cred că mulţi vă veţi regăsi în ceea ce am să scriu. Şi atunci dacă vă veţi regăsi înseamnă că suntem mulţi care rezonăm, dacă nu denotă că este doar un caz deşi mă îndoiesc.
Acum îmi amintesc cu nostalgie, dar şi cu deosebită plăcere, de primele zile de şcoală. Îmi amintesc chiar şi de alegerea rechizitelor, în special a penarului şi a creioanelor colorate, în primii ani ai şcolii primare. Era o încântare! Dar cel mai mult îmi amintesc de sfatul mamei: “Să înveţi bine!”, iar odată cu trecerea anilor s-a menţinut permanent într-o formă îmbunătăţită: “Poate anul acesta înveţi mai bine decât anul trecut!”
PUB: Acum un super tv Samsung UHD cu diagonala de 1,5 m este redus cu 1500 lei. Vezi pe eMAG
Mult mai târziu am înţeles că de fapt dorinţa ei arzătoare era de a fi mereu prima din clasă. Recunosc că uneori mi-a iesit, alteori nu. Acum, odată cu trecerea anilor, am remarcat că acest fenomen sau poate chiar o “boală” a unora (ca să nu spun “a multora”) dintre părinţi s-a menţinut şi peste ani. Mă întreb: de ce părinţii suferă de sindromul primului din clasă? Este o mândrie? Este o fală în cercul de relaţii? Este o formă de recunoaştere a eforturilor?
Am întâlnit părinţi care cred cu convingere că “meseria copilului este să înveţe”. Îşi doresc de la proprii copii să fie experţi de la vârste fragede. Intră într-un carusel al competiţiilor. Le stabilesc targete, îi condiţionează, le răpesc timpul liber prin extra-opţionale, multe dintre ele ineficiente mai târziu. Şi, în acest fel, fără să-şi dea seama, le fură copilăria propriilor copii şi chiar îi maturizează înainte de vreme. Îşi doresc ca proprii copii să devină mici roboţei, detinători ai unor programe de reuşită, să fie primii, să fie premianţi. Îi încurajează să fie într-o continuă competiţie faţă de colegii lor, să fie cei mai buni, neluând în considerare faptul că fiecare copil are abilităţile sale, pe care de-a lungul vieţii are posibilitatea să şi le dezvolte natural.
PUB: Acum un super tv Samsung UHD cu diagonala de 1,5 m este redus cu 1500 lei. Vezi pe eMAG
Am descoperit de curând nişte studii efectuate de Dr. John J. Medina, de meserie biolog, care mi s-au părut extrem de interesante şi despre care am să vă spun şi dumneavoastră.
Plecând de la raţionamentul în care cred majoritatea părinţilor: “creierul copilului este interesat să înveţe”, acesta a descoperit că totuşi: “Creierul nu este interesat să înveţe, ci să supravieţuiască. Fiecare abilitate din trusa noastră intelectuală a fost concepută pentru a ne permite să evităm extincţia. Învăţatul există doar pentru a servi acest scop principal. Nu supravieţuim pentru a putea învăţa, ci învăţăm pentru a putea supravieţui”.
Cercetările arată ca elementul care separă persoanele cu rezultate şcolare bune de cele cu rezultate slabe, este efortul. Din punct de vedere psihologic, efortul constă în disponibilitatea de a concentra atenţia pe termen lung, care necesită capacitatea de a controla impulsurile şi de a amâna recompensele sau cum este definită ea în dicţionarul explicativ al limbii române “încordarea voluntară a puterilor fizice sau psihice ale organismului în vederea realizării unui randament superior celui obişnuit; strădanie, străduinţă”.
Citeşte ceva asemănător despre Visurile noastre sau ale copiilor noştri: care sunt mai importante?
Cu siguranţă vă întrebaţi cum puteţi obţine acest tip de efort din partea copiilor dumneavoastră? Studiile arată că ingredientul secret constă în tipul de laude pe care copilul le aude de la părinţii săi.
Părinţii, mulţi dinte ei, îşi felic
ită copilul atunci când obţine un rezultat bun la şcoală, cu expresia “bravo, eşti deştept, suntem mândri de tine!”. Copilul va percepe că reuşita se datorează unei trăsături pe care o deţine şi anume, inteligenţa, “deşteptăciunea”. Studiul explică că acest tip de laude poate avea şi efecte negative întrucât:
- în situaţia unui eşec, copilul va percepe că nu este înzestrat cu “deşteptăciune”, nu că nu a depus suficient efort;
- copilul va deveni preocupat de cum să pară mai deştept decât să înveţe;
- copilul nu va fi dispus să confrunte motivele ce stau la baza deficienţelor.
PUB: Acum un super tv Samsung UHD cu diagonala de 1,5 m este redus cu 1500 lei. Vezi pe eMAG
Ce ar trebui să facă părinţii?
Cercetările sugerează o soluţie simplă: în loc să laudaţi copilul pentru că este deştept, laudaţi-l pentru efortul depus: “sunt mândră de tine, înseamnă că ai studiat din greu”.
Care este avantajul folosirii acestui tip de laudă? Faptul că aceasta din urmă ţinteşte efortul, un element ce poate fi controlat de copil, în detrimentul talentului aparent înnăscut. El nu poate fi schimbat şi, cu siguranţă, copii vor avea o atitudine mai bună atunci când vine vorba de insucces.
Aşadar, copiii lăudaţi pentru efort vor crede, pe cale de consecinţă, că greşelile apar ca urmare a efortului insuficient depus şi nu ca urmare a unor probleme de inteligenţă, de “deşteptăciune”; astfel vor conştientiza că greşelile pot fi remediate uşor, cu mai mult efort.
Dincolo de toate câte am spus cred că esenţial este să înţelegem că fiecare copil are ritmul lui de învăţare, că fiecare copil are abilităţile lui. Nu trebuie ca fiecare copil să fie de zece pe linie. Poate ar trebui conştientizat că, înainte de toate, copilul trebuie să primească afectivitate, iubire, şi un mediu stabil emoţional şi pe care se poate baza în orice moment.
PUB: Acum un super tv Samsung UHD cu diagonala de 1,5 m este redus cu 1500 lei. Vezi pe eMAG
Scris de Magda Muscalu
