De vorbă cu Sebastian Grama sau invitație la teatru

0

Sebastian Grama este profesor la Facultatea de Filosofie din cadrul Universității din Bucureşti. Un om cu preocupări dintre cele mai diverse, de la retorică la teatru, de la filosofia imaginarului la istoria rock-ului şi de la gastronomie la deconstructivism şi la filosofia culturii, acesta organizează anual un colocviu interdisciplinar și un festival de teatru.

Festivalul „Respir Shakespeare” este un atelier dedicat operei şi personalităţii lui William Shakespeare  – „un exercițiu de cercetare la care spectatorii sunt invitaţi să interacţioneze cu scena, multe din momente fiind create ca repetiţii cu publicul”, cum îl caracterizează o studentă de la filosofie.

Pentru că de luni, 21 noiembrie, începe ediția din 2016 a acestui festival noi vă invităm la treatru în serile acestei săptămâni, dar nu înainte de a afla mai multe despre „Respir Shakespeare” chiar de la domnul Sebastian Grama, delectându-vă cu câteva imagini din culisele festivalului:

PedagoTeca: Din ce an ați început să organizați festivalul, cum v-a venit ideea să-l organizați? Prin ce se distinge de alte festivaluri de teatru?

Sebastian Grama: Prima ediţie a avut loc în noiembrie 2011. Ideea are o istorie nu prea complicată. Prilejuisem deja câteva întâlniri între filosofie şi teatru, ca şi între oameni venind dinspre aceste domenii. Pe Shakespeare îl iubeam dintotdeauna. Aşa stând lucrurile, a fost suficientă o abilă sugestie, la o cafea, pentru ca totul să se pună în mişcare. Am început de unul singur, bătându-mi la cap prietenii. Mulţi dintre ei m-au ajutat, iar unii sunt azi lângă mine în Asociaţia „HESTUGMA”, care s-a născut în primăvara următoare şi care încă organizează „Respir Shakespeare”. Poate că în preajma unui astfel de cuvânt ar trebui căutat specificul festivalului: prietenie…

PedagoTeca: Ce înseamnă pentru dvs. personal acest festival? Care ar fi cele mai frumoase amintiri pe care le aveți în legătură cu „Respir Shakespeare”, de la prima ediție și până azi?

Sebastian Grama: Pentru mine personal înseamnă şase-şapte luni de griji pe an, plus vreo două de muncă demenţială. Din fericire, mereu alături de oameni dragi, împreună cu oameni pe care îi admir. Şi cred că amintirile poartă numele acestor oameni. Cei mai mulţi încă foarte prezenţi, de altminteri.

10

PedagoTeca: Câte ceva despre publicul festivalului: cui se adresează festivalul? Cine vă așteptați să vină în sală la spectacole atunci când l-ați organizat prima oară? Ce categorii de public vin cu preponderență la evenimentele organizate în cadrul acestuia? Ce așteptări ați avut în acest sens când l-ați organizat prima dată? Câte persoane vin anual la acest eveniment?

Sebastian Grama: Ne căutăm de fiecare dată noi spectatori potriviţi. Nu sunt puţini. „Nucleul dur” este compus din studenţi, dar ansamblul celor care ne urmăresc nu se mărgineşte la această categorie. Fireşte, există diferenţe chiar de la un eveniment la altul. Chiar şi pe parcursul unei singure seri. Nu te poţi aştepta să ai în sală exact aceiaşi oameni la o conferinţă care-l priveşte pe Shakespeare din unghiul fenomenologiei şi la un spectacol de comedie. Miza noastră este, tocmai, să combinăm răspunsuri la cât mai multe tipuri de aşteptări. Cert este că publicul se diversifică de la o ediţie la alta. Vin artişti noi (atrăgând spre festival spectatorii lor), vin noi serii de studenţi pasionaţi de teatru în genere sau de Shakespeare în mod special, vin noi tipuri de evenimente: totul este într-o permanentă mişcare. Ne asumăm riscuri – şi probabil că şi în aceasta stă farmecul. Ne-am dori ca „Respir Shakespeare” să nu ajungă o rutină, ci să rămână, cu fiecare nouă ediţie, o aventură.

PedagoTeca: Care a fost feedback-ul primit din partea publicului de-a lungul timpului în legătură cu „Respir Shakespeare”?

 Nu cred că ne urăşte multă lume.

PedagoTeca: Cine joacă la aceste spectacole? Cum sunt selectate trupele/ actorii care vin să participe?

Sebastian Grama: Există patru criterii: 1. Shakespeare; 2. posibilităţile tehnice, fizice, materiale de a găzdui un anume spectacol (nici vorbă de a urca pe scena de la Clubul Ţăranului 150 de figuranţi care aleargă în armură printre lasere!…); 3. timpul („Respir Shakespeare” a ajuns în acest an pentru prima dată la şase zile); 4. respectul pentru public.

21

PedagoTeca: Ce aduce nou festivalul din acest an față de edițiile anterioare?

Sebastian Grama: Aşa cum spuneam, încercăm să propunem cât mai multe maniere de a-l „ţinti” pe Shakespeare. Faţă de ediţiile precedente, în 2016 avem cel puţin trei noutăţi. Mai întâi: un spectacol cu o piesă aşezată pe scenă integral (A douăsprezecea noapte); apoi: un talk-show live cu trei regizori (Vladimir Anton, Alexandru Unguru, Bogdan Nechifor); în fine, o „faptă muzicală” aparte (Play the Bill).

PedagoTeca: Spuneți-ne câte ceva despre spectacolele din cadrul acestei ediții.

Sebastian Grama: Conform ordinii de pe afiş, încep cu A douăsprezecea noapte. Câţiva dintre actori (încă studenţi, dar deja actori), anul trecut, mi-au vorbit despre grija lor că numărul prilejurilor de a juca mai departe acest spectacol în care au crezut mult riscă o dramatică diminuare. Pe moment, oricât aş fi vrut, nu i-am putut sprijini. Acum a apărut ocazia. Faptul că se află în programul festivalului „Respir Shakespeare” mă bucură. Şi se datorează în cea mai mare măsură entuziasmului lor. Le mulţumesc. Urmează Operele complet prescurtate ale lui William Shakespeare. O paradoxală premieră pentru festival: este primul spectacol care este invitat a doua oară. Trei actori excelenţi, un regizor apreciat în toată ţara şi în toate felurile de teatre (şi, mărturisesc, unul dintre cei ale căror spectacole nu prea le ratez atunci când apar – l-am numit pe Eugen Gyemant), un text dement, comic până la patologie şi la suprarealism… ce ar mai fi de adăugat?… Apoi, aş include printre spectacole şi deja amintitul talk-show. Dat fiind cine sunt participanţii, aş pune accentul, în expresia englezească, pe show. Trei tipuri de expresie, trei feluri de teatru, trei voci pe care abia aştept să le aud împreună. Voi fi un spectator pasionat, promit! În seara următoare, avem Play the Bill – cu misteriosul F.F., care m-a somat să rezerv până la scenă revelarea identităţii sale, şi cu Zoltan Butuc (pe care nu trebuie să-l prezint nici mai experimentaţilor pasionaţi de teatru, nici mai recenţilor pasionaţi de poezie şi de muzică). La finalul festivalului, avem Sucinordna Sutit – o adorabilă şi sadică năzbâtie, pentru care îi mulţumesc Laurei Vintilă – şi Duhuri confiate. Având în vedere că sunt implicat direct în acest din urmă spectacol (în premieră absolută), tot ceea ce pot spune este că trebuie ascultată chitara cosmică şi infernală a lui Maxim Belciug.

13

PedagoTeca: Ce ați spune despre valoarea festivalului din perspectivă artistică?

Sebastian Grama: Dacă aş avea un teren de sport şi miza ar fi să promovez activităţile sportive, ar avea loc pe teren atât echipa naţională de rugby a Noii Zeelande, cât şi puştii din cartier. Evident, pentru All Blacks m-aş strădui să ofer condiţii potrivite valorii şi vizibilităţii lor. Însă ei şi-ar dori ca, dintre puşti, toţi să joace rugby şi toţi să ajungă la un moment dat campioni. Cam asta este mentalitatea de la care pornim. Logica îngustă a clasamentului nu duce niciodată departe. Nu sunt un apărător al confuziei (nici vorbă!), însă cred că, dacă începem de la condiţia prealabilei consacrări, ajungem în situaţia (aproape că nu fictivă) a companiilor care, la concursurile de angajare, aşteaptă candidaţi în vârstă de maximum 25 de ani şi cu experienţă de minimum 20 de ani. Şi pe urmă cică tinerii n-au chef de muncă. Festivalul „Respir Shakespeare” este interesat de Shakespeare şi se doreşte a fi o deschidere pentru cei care împărtăşesc atare interes. Nu suntem nici academie, nici tribunal: am vrea să fim un prilej. (Respectând, evident, cele patru criterii enumerate mai înainte).

PedagoTeca: Dar despre valoarea educaţională a teatrului în general şi a acestui festival în special, fiind şi profesor, ce aţi avea de spus?

Sebastian Grama: Am cunoscut oameni care ar putea merge la teatru, la Ateneu şi la muzeele de artă vreme de 500 de ani – degeaba. Mi se pare ineficient şi chiar sadic să insistăm. Educaţia educă. Arta e altceva. Nu există cursuri de ureche muzicală. Putem înlesni, eventual, o descoperire, dar chestia cu ex nihilo e doar în puterea lui Dumnezeu.

PedagoTeca: Din punctul dumneavoastră de vedere, ce au de câștigat din partea acestui festival cei care vin ca spectatori în public? Dar artiștii care participă?

Sebastian Grama: Shakespeare şi Shakespeare. The rest is silence.

11

PedagoTeca: Cine sunt cei care în fiecare an fac posibilă desfășurarea acestui eveniment? Cum reușiți să adunați oamenii și fondurile necesare?

Sebastian Grama: Asociaţia „HESTUGMA” – ca organizator. Artiştii, cercetătorii, publicul însuşi – ca vinovaţi pentru scenă. Oamenii din spatele festivalului îmi sunt – iertare pentru sincerul clişeu! – o a doua familie. Cei de pe scenă – fie că joacă, fie că ne vorbesc, fie că ne cântă – au darul şi (poate) inconştienţa de a împărtăşi public naivitatea noastră. Fondurile sunt o porcărie necesară. De cele mai multe ori, vin din donaţii. Ni s-a întâmplat să constatăm că persoane private, care, pentru că erau fizic prea departe, nici măcar nu puteau asista la evenimentele din festival, au depus în contul asociaţiei sume consistente. Astfel de oameni există. Le mulţumim pentru acest lucru.

PedagoTeca: Sunteţi organizatorul unui festival de teatru, dar şi profesor de filosofie, cum se împacă acestea două?

Sebastian Grama: „Respir Shakespeare” nu este un festival doar de teatru. Cum nici Shakespeare nu înseamnă doar teatru. Am avut – în cele şase (de acum şapte) ediţii – conferinţe care abordau viaţa şi opera lui din cele mai diferite unghiuri (istorie, literatură comparată, antropologie, fenomenologie, psihanaliză, retorică, teologie, sociologie…). Nu văd un război între acestea şi teatru. Deci nu văd de ce s-ar „împăca”. Ele coexistă natural. Shakespeare este dovada.

PedagoTeca: Ce vise aţi avut în legătură cu acest festival, dar din diverse motive, încă nu aţi reuşit să le realizaţi? Ce planuri aveţi pentru ediţiile viitoare ale festivalului?

 Sebastian Grama: Vise? Aş vrea să joace în festival Peter O’Toole. Pe Arena Naţională. Şi să ne îmbogăţim de pe urma acelei ediţii. Încă nu am reuşit aceste lucruri. Fireşte că ni le dorim în continuare. Dacă nu vom reuşi, atunci sperăm cel puţin să ne solicitaţi un interviu la ediţia 100.

14724356_1325430284158470_2659388901446270171_n

Notă: Intrarea este liberă la toate evenimentele din cadrul festivalului. La finalul fiecărei seri, spectatorii sunt încurajaţi să doneze atât cât cred de cuviinţă pentru susţinerea artiştilor şi a viitoarelor acţiuni ale Asociaţiei „HESTUGMA”. Programul festivalului poate fi găsit aici.

Citește și: De vorbă cu Laurențiu Constantin, directorul Festivalului de Muzică Veche (I)

Foto: Dana Tarbă, sursă: www.cortinahestugmitilor.wordpress.com

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here