De vorbă cu Laurențiu Constantin, directorul Festivalului de Muzică Veche (II)

Revenim cu a II-a parte a interviului cu Laurențiu Constantin, director Medieval Praxis, organizatorul Festivalului de Muzică Veche. În această parte aflați cum sunt selectați artiștii care participă la festival, ce planuri de viitor au organizatorii în legătură cu Festivalul de Muzică Veche și ce ce se mai ocupă Medieval Praxis în afară de acest proiect cultural: 

PedagoTeca: Cum selectați artiștii care participă în cadrul festivalului?

Laurențiu Constantin: Întâi de toate că ne gândim la o tematică sau la ceva nou, o ofertă nouă pe care noi nu am mai avut-o în festival și pe care vrem să o oferim publicului nostru, publicul fiind cea mai dinamică componentă a festivalului nostru. Anul acesta tematica este „Descoperă noutatea muzicii vechi”. E mai mult un truc de comunicare decât o tematică, dar a impus și tematica, nu atât în politica repertorială de programare de concerte, cât în modul de prezentare al acestora. Ne-am străduit să le facem cât mai accesibile publicului larg și oarecum diferit față de cumințenia și sobrietatea concertelor de la Ateneul Român, să spunem.

Există apoi un al doilea plan care se consumă ca o rumoare: suntem în permanentă corespondență și legătură cu diverși muzicieni din România și din străinătate care fac muzică veche și cu diverși parteneri. Anul trecut festivalul nostru a devenit membru al prestigioasei REMA (Rețeaua Europeană de Muzică Veche), iar aceasta ne-a deschis foarte multe porți și perspective, și orizonturi, și contacte directe. Pe mine ca director de festival, participarea la unul dintre evenimentele REMA mă face să am șansa de a mă întâlni față către față cu colegi, directori de festivaluri din Europa, muzicieni și actori importanți ai muzicii vechi și să pot sta de vorbă cu ei și să putem face proiecte comune. Toată această corespondență și legătură permanentă naște într-un mod natural idei și propuneri.

Acestea, împreună cu primul plan, cel mai conștient, în care ne propunem ceva sau explorăm ceva, dă tematica unui anume festival. De exemplu avem idei despre care știam încă din  primăvara sau vara acestui an că vrem să fie în festivalul din 2017. În acest moment avem idei și proiecte chiar și pentru 2018. Spre exemplu, două proiecte pentru 2018 ar fi o școală de vară cu Conservatorul Regal din Bruxelles, secția de muzică veche, și o coproducție cu Centrul de Muzică Barocă din Versailles.

PedagoTeca: Ne puteți spune un pic mai multe despre școala de vară din 2018?

Laurențiu Constantin: Deocamdată este devreme, dar am avut un proiect numit „Il maestro e lo scolare”, probabil că școala noastră se va numi la fel și va pune laolaltă câțiva muzicieni importanți și profesori din zona muzicii vechi împreună cu mai mulți tineri muzicieni români care acum se specializează în practica interpretativă a muzicii vechi pe anumite secțiuni, cum ar fi flaut traversier, clavecin, vioară barocă și așa mai departe. Ei vor petrece unu la unu cu profesorii lor un oarecare timp pentru a studia în secțiunile lor, iar la sfârșit vom avea una, două sau trei producții, producții însemnând poate chiar cu montare, cu dans sau doar concerte.

Cel mai probabil va fi undeva în Țara Bârsei, pe Culoarul Rucăr-Bran, în vecinătatea Moieciu: Râșnov, Bran, pe acolo, iar dintre parteneri vom avea sigur Centrul de Muzică Barocă din Versailles și fundația Il Gardellino din Belgia și Conservatorul Regal din Bruxelles. Fundația Il Gardellino este un partener de tradiție, deja de 6-7 ani facem anual proiecte împreună.

PedagoTeca: Cam câți oameni vin anual la festival?

Laurențiu Constantin: Dacă ne referim la spectatori, 4-5 mii pe totalul festivalului. Cifra lui e dată de capacitatea sălilor în care facem concertele, dar de obicei la audiență mai numărăm și audiența virtuală sau indirectă, vorbind uneori de transmisii în direct, alteori de înregistrări și retransmisii, vorbim de materiale pe care le facem, iar apoi le distribuim în mediul virtual, pe internet și lucrurile merg.

PedagoTeca: Cultura românească cam ce loc ocupă în cadrul festivalului?

Laurențiu Constantin: Avem în mod constant artiști români prezenți în festival, doar suntem un festival la București. Ce pot să vă spun este că, spre exemplu pe 14 noiembrie am avut spectacolul  Baroq’eMotion, integral cu artiști români: dansatoare, coregrafă, clavecinistă, regizor. De asemenea în spectacolul Iter in tempore avem formația Passegio de la Cluj, de dansuri istorice, și Codex din Sfântu Gheorghe, o formație de muzică veche. Avem, de asemenea, formația de muzică veche românească tradițională „Trei Parale”, care va cânta spre finalul festivalului.

Nu am fost preocupați de a menține o pondere a artiștilor români în festival, dar sunt artiști români prezenți în festival într-un fel sau altul. De-a lungul timpului în festivalul nostru sau în concerte organizate de noi au cântat aproape toți artiștii români care fac muzică veche într-un mod serios.

PedagoTeca: Spuneți-ne ceva despre valoarea artistică a Festivalului de Muzică Veche, la nivelul României mai există vreun festival similar?

Laurențiu Constantin: Există mai multe festivaluri de muzică veche în România, dar nu le-aș compara unul cu altul întrucât sunt lucruri diferite. Este vorba de personalitatea locului unde se organizează, e vorba de personalitatea și, dacă vrei,  de politica artistică preconizată de organizatori. Asta le face să aibă manieră diferită, personalități diferite, de aceea nu le-aș compara.

Aș menționa întâi de toate Festivalul de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc. E cel mai vechi festival de muzică veche din România, cred că au 28 de ediții sau ceva de genul acesta. Suntem parteneri cu ei și e un parteneriat care ne bucură și ne onorează. Ar mai fi de menționat Festivalul de Muzică Veche de la Timișoara, organizat e doi entuziaști, soții Emandi. Un festival de foarte bună calitate, aproape exclusiv de muzică barocă. Cei de la Miercurea Ciuc au și foarte multă muzică renascentistă și este un festival și cu nume serioase, importante. Ar mai fi de asemenea Stravaganti, un concurs de muzică barocă însoțit de un festival la Cluj. Acestea ar fi alături de Festivalul de Muzică Veche din București, aș spune, cele mai importante, serioase, care s-au validat în timp prin valoare și constanță.

PedagoTeca: La nivel european, ce aduce față de alte festivaluri similare festivalul acesta de la București?

Laurențiu Constantin: Tema concertului european este o temă falsă pentru muzica veche, întrucât europenismul este o stare spirituală, culturală, iar în zona muzicii vechi, încă din epoca barocului, s-a consumat acest europenism avant la lettere. Dacă e să vorbim de europenism, de spirit european, sunt foarte puține locuri ‒ poate ‒ spun „poate” ca să nu exagerez, poate încă nici unul în care europenismul să se fi consumat și să se consume în zilele noastre mai plenar decât în zona muzicii vechi.

În acest domeniu al muzicii vechi există o permeabilitate și o migrație a valorilor, spre exemplu Lully, marele muzician al Regelui Soare era un florentin, un italian; apoi, știu eu, Haydn, Händel, să spunem; cea mai prolifică perioadă a lui Händel s-a consumat în Anglia, iar el este considerat și german și revendicat în egală măsură și de germani, și de britanici.

În acest context european al muzicii vechi care a foarte asemănător cu simfonia bizantină din Răsăritul Europei, noi nu suntem preocupați neapărat să aducem ceva nou, noi suntem preocupați să aducem personalitatea și duhul muzicii vechi undeva la răsăritul Europei. Suntem cel mai estic, cel mai răsăritean punct al Rețelei Europene de Muzică Veche, mai la răsărit de noi nu există nici un festival de muzică veche. Ne place adesea să glumim cu cei de la Bruges, e un festival de muzică veche de mai mici dimensiuni comparat cu ce se întâmplă în Vest, dar probabil cel mai important festival de muzică veche din Europa. Dacă noi suntem graniţa estică, răsăriteană a muzicii vechi în sensul REMA, ei sunt la Bruges graniţa nord-vestică.

Citește și: De vorbă cu Sebastian Grama sau invitație la teatru

Am încercat să punctăm această personalitate a  muzicii vechi la porțile Europei, aducând duhul Bizanțului și al Orientului, aceasta e muzică veche. Am avut concerte de muzică bizantină, o muzică nedrept de puțin cântată în Apusul Europei, am avut și concerte de muzică veche românească, concerte ale renașterii muzicale așa cum s-a consumat ea în acest spațiu european, mai ales în Transilvania.

Avem un proiect de sertar, un proiect pe care o să-l punem poate chiar la anul, cu instrumente occidentale, apusene și răsăritene din familia lăutelor. Lăuta, teorba și arhilăuta sunt cele apusene. Din familia răsăriteană a instrumentelor cu corzi ciupite ar fi cobza, poate balalaica, deși e de dată recentă, de secol XIX din câte știu eu, ar mai fi sazul și oudul, care sunt instrumente turcești și arabe.

Era un gând în care să punem un Florin Iordan de la Trei Parale cu cobză și saz și pe Nicolae Secheli cu lăută în paralel, unul lângă altul. Ar fi foarte interesant. Și e un proiect la care ei lucrează de ceva vreme și pe care vrem să-l decantăm și chiar să facem un spectacol din el, iar la un moment dat o să-l punem pe scenă când se va „coace”. E ca un proiect de cercetare pentru că muzica veche are legătură cu cercetarea. Cercetezi cum se cânta și în ce fel se cânta și care era frumusețea și energia epocii. Încerci să aduci o perspectivă pe care în epocă oamenii aceea nu o aveau, dar perspectiva aceasta e foarte utilă pentru ca publicul nostru să vadă cam ce muzică se făcea, să zic, pe la 1750 pentru familia lăutelor în Apusul Europei și cam ce muzică se făcea în Răsăritul Europei pe alte instrumente specifice din familia lăutelor. Ar fi ca o paralelă istorică muzicală. Genul acesta de decantări, amândoi sunt cercetători, au nevoie de timp, o cercetare durează.

PedagoTeca: Cu ce vă mai ocupați în afară de festivalul de muzică veche?

Laurențiu Constantin: Păi avem destule proiecte educaționale, e vorba de proiectul deschiderii primei școli de muzică veche din România, e un proiect pentru clasele I-VIII, copii de la 6-7 ani, până la 14-15 ani, cu patru secții: clavecin, vioară barocă, flaut traversier și flaut drept.

Mai organizăm de 8-9 ani o tabără medievală pentru copii în care au participat în jur de 1100-1200 de copii de-a lungul anilor, www.tabara-medievala.ro este pagina proiectului. Această tabără este un demers educațional, nu e un demers de timp liber – e și de timp liber, dar în primul rând este educațional.

Avem apoi alte proiecte educaționale de tipul mastercalss. Avem turnee de promovare a muzicii vechi în mai multe orașe, care prezintă, dacă vrei, concerte-lecție. Nu doar un concert, ci un concert dublat de vorbe și de prezentarea unei familii de instrumente istorice, să spunem.

Avem apoi o sumă de tineri sau mai puțin tineri, care se specializează acum pe muzica modernă, pe muzica clasică contemporană, să-i zic așa, în muzica veche. Și atunci au nevoie de deplasări, studii de masterclass, școli de vară, timp petrecut în stagii de orchestră și stagii de muzică de cameră într-un anumit ansamblu. Ne îngrijim de ei, de-a lungul ultimilor 5-6 ani cred că au fost vreo 30 și ceva de astfel de tineri sau mai puțin tineri în educația cărora investim, întrucât ei sunt viitorul muzicii vechi, în materie de muzicieni, firește.

În nevoile pieței, cu ghilimele, de muzică veche din România… pentru nu o tratăm ca pe un business. Piață înseamnă „market”, înseamnă „business”, noi nu o tratăm business, e cultură asta. Nevoile muzicienilor sunt nevoile de educație în orice formă este ea, fie că e formală, la școală, fie că e long life learning, învățare pe parcursul întregii vieți. Sunt nevoile de instrumente și partituri, este o mare problemă aceasta în România, dacă partituri mai găsești de pe internet, mă refer la facsimile şi partiurile originale, nu la transcripții mai mult sau mai puțin fericite contemporane sau moderne. Vioara barocă pentru un muzician profesionist poate să coste multe mii de euro, un arcuș baroc e 500 și 1000 și ceva de euro, la nivel arcuș și vioară de maestru, cum li se spune.

Nevoia de scenă, a treia componentă, este faptul că acei artiști trebuie să devină profesioniști. Profesionist, printre altele, înseamnă că trăiești din fructele muncii tale. Nevoia de scenă înseamnă că tu, ca violonist, trebuie să ai un context în care să fii angajat, să cânți pe scenă și să fii plătit. Majoritatea sau aproape toți cei care fac muzică veche, cu foarte rare excepții, sunt profesori sau activează într-un ansamblu profesionist din care se susțin, au un salariu acolo și în rest ei fac muzică veche. Din muzica veche încă nu se poate trăi –  sau poate trăiește cineva și nu știu eu – în sensul în care să ai suficiente concerte și să fii un free lancer. Este o problemă, eu știu foarte mulți, și așa sunt majoritatea muzicienilor de muzică veche în Apusul Europei, sunt profesioniști și din diverse proiecte punctuale sau fiind membri ai unui ansamblu ei trăiesc permanent din asta. Sunt plătiți și așa mai departe.

PedagoTeca: Ce aţi mai avea de adăugat, în afară de tot ce s-a discutat deja, în legătură cu Festivalul de Muzică Veche

Laurențiu Constantin: Spuneam la un moment dat că deși ne ocupăm de muzică veche, din punctul nostru de vere este impropriu: ne ocupăm de noutatea muzicii vechi, pentru că este o muzică foarte tânără, foarte spumoasă, foarte proaspătă, iar orice invitație la oricare dintre concertele sau evenimentele festivalului nostru sau la alte evenimente organizate de noi, este o invitație la descoperirea noutății muzicii vechi. Asta e deajuns pentru oricine să participe la oricare dintre concertele noastre ca să sesizeze această prospețime și noutate a muzicii vechi pe care noi o propunem publicului nostru.

Citiți și partea I a interviului: De vorbă cu Laurențiu Constantin, directorul Festivalului de Muzică Veche (I)

Sursă foto: www.facebook.com/Festivalul.de.Muzica.Veche.Bucuresti