Trei lucruri pe care le-am învățat de când m-am mutat la studii în Olanda

0

Dacă ești un elev de liceu care încearcă să își convingă părinții să fie lăsat să studieze în străinătate, sau dacă ești acel părinte care trebuie convins, atunci acest articol este exact de ce ai nevoie ca sa zici ‘da’ unei noi aventuri! 

Devii independent/ă într-o clipită!

Înainte să plec la studii, am subestimat cât de mult mă va încerca viața de zi cu zi. Bineînțeles, mai devreme sau mai târziu, cu toții devenim independenți, însă plecând într-o altă țară este o altă poveste. Când am plecat în Olanda, nu știam cum să gătesc nici măcar paste – cu atât mai puțin ce înseamnă să trăiești într-un oraș mai mare decât ai estimat inițial.

În teorie știam să fac de toate, însă în practică nu mă descurcam prea bine. Cum spun ai mei parinti: am fost crescută în puf, și recunosc că am dus o viața bună ca și adolescenta. Odată ce am aterizat pe aeroportul din Amsterdam, mi s-au înmuiat genunchii, iar inima îmi bătea atât de tare încât se auzea printe zgomotele scoase de avioanele și trenurile într-un continuu tranzit. Eram entuziasmată de ce urma, dar și absolut terifiată de faptul că nici măcar cazare nu aveam, deși facultatea urma să înceapă într-o săptămână.

M-am ambiționat foarte mult să mă pot descurca singură și să dovedesc că pot. Cazare mi-am găsit în doar câteva zile, iar la scurt timp după ce m-am acomodat, am început să îmi gătesc în fiecare zi și să îmi fac pachet pentru școala. Hainele le spălam în fiecare zi de sâmbătă, întrucât eram acasă și atunci prindeam mașina de spălat (care era la comun) liberă. Am început să îmi fac programări singură la primărie, doctori, și în alte locuri necesare. M-am dezobișnuit de serile când vorbeam cu părinții mei în timp ce ei strângeau masa și spălau vasele. A trebuit să încep să am grijă de finanțele mele, să calculez fiecare cheltuială și să mă asigur că am bani să mănânc toată luna. Iar aceasta a fost partea ușoara.

Vezi și Evoluția studiilor în străinătate în contextul COVID

Să locuiesc într-o țară unde nu vorbeam limba a venit cu multe provocări. Până să plec, nu a trebuit niciodată să înțeleg termenii și condițiile unei bănci, a unui împrumut, sau a contractelor de muncă și cazare. Dintr-o dată am fost pusă în situația nu numai de a trebui să înțeleg partea legală de care habar nu aveam ce înseamnă, ci să fac totul în olandeză. A mă obișnui cu legislația olandeză în timp ce documentele erau în limba nativă a țării a fost cu siguranță o piatră de încercare, însă cu răbdare și perseverență, am ajuns să stăpânesc destul de bine totul.

Da, sună destul de greu, însă din fericire, poți să iei pas cu pas fiecare nouă provocare. Studiind la Universitatea de Științe Aplicate HU din Utrecht, am avut norocul să fiu înconjurată de studenți și profesori care și-au oferit ajutorul. Nu a trebuit să fac nimic singură: partea legală ne-a fost explicată în primele zile de facultate de către personalul facultății. Gătitul devenise ușor deoarece îl făceam împreună cu prietenii mei cei noi, și ei studenți ai aceleași universități. Treburile casnice le-am făcut singură, însă am ales să mă amuz pe seama lor și a micilor greșeli de începător. Am perseverat în fiecare aspect al vieții, iar asta m-a ajutat să devin independenă la scurt timp după ce m-am mutat din țară.

Am invatat să spun nu

Din dorința de a face pe toată lumea fericită, îmi era mereu greu să spun nu. O seară în oraș? Sigur! Un picnic în parc? Sună nemaipomenit! “Mă ajuti și pe mine cu proiectul acesta?” Îți explic tot ce știu! “Faci tu cumpărăturile de data aceasta?” Oricum mănânc și eu, deci de ce nu? Și lista continuă… Însă locuind printre olandezi, înveți să fii direct și să spui lucrurilor pe nume, în special când decizia pe care urmează să o faci se dovedește a fi în detrimental tău. Poate nu sunt la fel de directă ca ei, însă cu siguranță am învățat să zic nu în anumite cazuri. Am ajuns la o vârstă când am realizat că trebuie să mă gândesc atâ la creșterea mea profesională, cât și la cea personală, dar și că nu o pot face dacă încerc să le fac tuturor pe plac.

Mi-a luat 4 ani să învăț cum să îmi fac bagajul

Punctul doi se leagă foarte bine de faptul că mi-a luat foarte mult timp să învăt cum să îmi fac bagajul corect, fără să îmi ia ore întregi și să mă stresez prea mult. De fiecare data când vin acasă la părinții mei – darnici cum sunt –  vor să îmi dea la pachet toată mâncarea pe care nu au reușit să mi-o dea în lunile în care nu ne-am văzut. Iar eu pofticioasă, deobicei acceptam totul. Adăugam la bagaj în fiecare zi câte un produs nou, până în ultima zi, când cântăream bagajul și vedeam stupefiată că are cu zece kg mai mult decât este permis în avion. De nenumărate ori am fost pusă în situația de a scoate lucrurile care nu sunt absolut necesare… Dar cum să nu fie necesar Salamul de Sibiu pentru sesiunile lungi și nopțile albe? Cum pot să renună la tradițile care mă leagă de România și să las zacusca acasă?

Au fost mulți ani când am renunțat, în principal, la mâncărurile de care îmi era cel mai poftă. Am observant, în schimb, că de ceva vreme când mă întreabă ai mei dacă îmi doresc ceva anume, pur și simplu spun nu. Încerc cât de mult posibil să refuz orice lucru pe care știu că îl pot găsi și în Olanda .În schimb, cu o săptămână înainte să plec, îmi împachetez toate lucrurile pe care le-am strâns de-a lungul vacanței, iar apoi îmi cântăresc bagajul. De obicei mai am câteva kg libere, așa că în următoarea săptămână merg la supermarket și îmi cumpăr tot ce îmi rabdă inima mai mult. Mă simt ca în ziua de Crăciun, numai că merg cu Moșul la cumpărături, ca să mă asigur că îmi sunt pe plac toate cadourile.

Un alt sfat pe care l-aș da legat de bagaj este să iți lași acasă câteva haine care încă îți plac, dar pe care nu le-ai purta zilnic. Astfel, când călătorești între Olanda și România (casa studențească și casa părintească), nu trebuie să iei haine la tine aproape deloc. Trucul acesta te lasă să aduci cadouri celor dragi sau măcar să nu mai cari un bagaj mult prea greu pentru tine. Înapoi din România poți să aduci toți pufuleții și toate sarmalele pe care deja voiai de ceva timp să le împarți cu prietenii tăi internaționali.

Despre mine: Eu sunt Andreea Țugulan, am studiat Creative Business la HU University of Applied Sciences, Utrecht. După absolvire am primit o oportunitate nemaipomenită de a lucra în cadrul universității ca și Content Marketing Coordinator.

Rămânem în contact? Dacă ești interesat/ă să studiezi în Olanda comunicare și media, hai să discutăm! Eu și alți studenți din Utrecht așteptăm mesaje cu drag de la voi.

Pe Instagram postăm poze și videoclipuri cu și despre Utrecht și facultatea HU University of Applied Sciences, Utrecht. Hit the follow botton! J

https://www.instagram.com/creativebusinesshu/

https://www.internationalhu.com/bachelor-programmes/creative-business?utm_source=shorturl&utm_medium=cb

 

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here