Pedagoteca.ro a găsit pentru cititorii săi încă un educator. Nu unul ”clasic”, ci unul pregătit în economie, teatru și … dans! Dansul este modalitatea prin care acesta își educă elevii.
Livia Porfire, o tânără, după cum chiar ea spune, aflată în generația 26-34 de ani, are un traseu educațional foarte interesant. Educația dobândită în zona științelor exacte nu a fost inutilă pentru că este integrată în activitatea sa ”soft”: ”competente si notiuni dobandite la matematica pot fi utile apoi in crearea unor procese de recrutare”.
Ca educator, Livia lucrează, ”creează coregrafii” pentru copii cu vârsta de 4-9 ani, dar pare că învață odată cu ei.
Cât despre perioada dificilă prin care trecem, pandemia provocată de coronavirus, Livia spune că ”am privit toata pandemia cu detasare si mi-am propus sa fiu precauta cat pot”.
Iată și dialogul – scris – purtat cu Livia Porfire
Cum ai ajuns să dansezi, înveți copiii să se exprime așa?
Dansul este prezent in viata mea de cand am devenit mai constienta de mine si de corpul meu. Mereu am primit complimente si aprecieri cand dansam in public, asa ca intuitia m-a batut pe umeri si mi-a spus ca ar trebui sa dedic timp in viata asta sa structurez toata energia in ceva care sa-mi ofere valoare pe termen lung. Am simtit foarte puternic ca-mi doresc sa construiesc in directia asta cand am mers in 2018 la Electric Castle cu scoala de teatru la cursurile careia eram inscrisa atunci. Scoala incheiase un contract cu un organizator de evenimente strain care avea o scena acolo si noi trebuia sa jucam in 5 spectacole de 20 de minute, aveam diverse roluri, intretineam atmosfera cat mai creativ cu putinta. La un moment dat a fost nevoie sa improvizez un scurt moment de dans si m-am simtit asa de in elementul meu facand asta pe scena, incat mi-am promis ca o sa incep mai serios sa explorez si sa experimentez directia asta. Apoi, pur si simplu am inceput sa dansez mai des prin casa, pe strada, am inceput sa filmez cand dansam in orice loc ma simteam inspirata 😊) si intr-o zi am ajuns sa vorbesc cu cineva care are o scoala de dans pentru copii si discutand i-am spus ca mi-ar placea sa creez coregrafii energice care sa imbine mai multe stiluri de dans si sa vad ce impact ar avea asupra copiilor.
Nu ii invat eu pe copii sa se exprime prin dans, lor le este natural sa faca asta, orice corp uman stie sa se exprime dansand, rolul meu este sa le ghidez si structurez miscarile in scopul de a crea unitate si estetica, plus de a sustine si incuraja aceasta exprimare. Copilul in anii lui formativi (0-6 ani) are nevoie de sport si miscare sub diverse forme pentru a invata sa-si coordoneze propriul corp si sa dezvolte incredere, sa aiba rabdare cu acesta si cu transformarile prin care trece, sa capete rezilienta la efort fizic.
Ai simțit de mică acest imbold?
Da, mi-a placut sa dansez de cand eram foarte mica. Mi-am dat seama ca dansul este pentru orice om. In majoritatea activitatilor din viata noastra includem dansul, iar problemele incep sa apara cand nu facem asta, cand reprimam energia si dorinta corpului de a se exprima astfel. Chiar de curand am fost implicata intr-un proiect care ii provoca pe oameni sa se filmeze dansand pe orice melodie prefera si am intampinat cateva refuzuri sau raspunsuri din categoria „eu nu stiu sa dansez”, „imi este frica sa fac asta in fata camerei”, „imi este rusine sa fac asta”. Chiar mi-a fost asa ciuda in unele cazuri, insa mi-am dat seama ca sunt limite reale legate de dans si exprimare pe care le punem ca societate.
Citește și Annemarie Marian: Dansul îi ajută pe copii să fie mai sociabil, mai încrezători. Galerie foto!
Care este cea mai mare provocare în lumea dansului?
Cred ca mai am nevoie de ceva experienta sa pot da un raspuns clar aici, pentru ca in cei aproape 2 ani de cand am apucat sa exprimentez m-am focalizat mai mult pe a invata, a ma educa despre etapele de dezvoltare ale unui copil, nevoile din fiecare etapa, a crea coregrafii pentru copii cu varsta cuprinsa intre 4 – 9 ani si a-mi dezvolta o tehnica potrivita mie, a cunoaste oameni care sunt de mai multi ani in domeniu si au luat parte la diverse proiecte.
Mi-ar placea insa sa fie introdus in sistemul de invatamant din Romania, sa fie de exemplu 2 ore pe saptamana in care elevii sa invete o coregrafie sau doua, sa fie provocati si ei sa vina cu idei de miscari, de coregrafii scurte, sa li se incurajeze creativitatea si imaginatia in directia asta de la varste foarte mici.
Dar în cea a educației / dezvoltării?
Am inceput sa lucrez in HR de prin 2014. Adica am fost voluntar intr-un ONG studentesc (ASER) si in al doilea an de activitate am coordonat departamentul de HR. Asociatiile studentesti aduc un mare plus de valoare studentilor si tinerilor in cel mai concret mod, pentru ca te pun „sa faci”, sa practici, sa intri in contexte de business diverse si sa iti dezvolti un mindset bazat pe gasirea de solutii.
Deoarece HR-ul include si zona de invatare si dezvoltare, plus multa psihologie comportamentala (astfel incat sa poti sa iei decizii bune in procesele de recrutare), inca de pe atunci am fost nevoita sa incep sa analizez ce inseamna aceasta dezvoltare, plus ce inseamna educatie. Ce inseamna in primul rand in contextul din Romania, ce inseamna in lume, ce nevoi sunt in sfera asta, ce se incurajeaza si ce se pierde din vedere, cum ar trebui sa arate cultura organizationala a unei tari favorabile unei dezvoltari umane care sa sustina accesul la o educatie buna, satisfacatoare.
Pornind de la aceasta analiza a mea am ajuns la concluzia ca provocarea in dezvoltare si educatie este sa anticipezi comportamentele si nevoile viitoarelor generatii astfel incat sistemul la care vor avea acces sa poata sustine atat prezentul cat si viitorul. Stiu ca poate suna un pic vag sau filosofic, insa daca nu privesti cu multa curiozitate generatiile, comportamentele umane si sistemul educational la care oferi acces tinerilor si adultilor, nu observi ca o anumita generatie poate are deja dobandite competente si are nevoie de alt nivel sau de altceva, atunci inseamna ca pierzi din calcul dezvoltarea si te focalizezi doar pe educare pe anumite domenii care ai decis tu ca sunt esentiale pentru viata. Iar asta este din punctul meu de vedere problema principala in contextul din Romania, drept urmare au fost create sisteme private de invatamant, plus tot felul de cursuri si workshop-uri de dezvoltare personala.
De exemplu, generatia 24 – 36 (din care fac si eu parte) avea nevoie de mai multa educatie in zona de dezvoltare personala (relatii, emotii, educatie sexuala, leadership etc.), mai multe competente pentru gestionarea tehnologiei si avansarii constante a acesteia. Este greu sa oferi credit cand cineva iti spune ca se va intampla X lucru in viitor, pentru ca oricate calcule ar fi in spate, una din nevoile umane de baza este siguranta, asa ca tendinta poate fi deseori sa ignoram ce ar putea avea viitorul de spus si sa spunem ca ne adaptam din mers sau ca prezentul e tot ce conteaza. Este, insa mie imi place cum spune Jess Itzler, antreprenor american, fondator al companiei Marquis Jet „Fa ceva sa ajuti totusi norocul sa te gaseasca in viitor”.
Ce citești?
Citesc filosofie, romane politiste, carti despre arta (de exemplu Principiul artei si destinatia ei sociala – Pierre-Joseph Proudhon e printre preferatele mele), povesti populare, carti pentru copii, romane, devoltare personala (aici imi place partea de comportamente umane, relatiile dintre oameni), carti stiintifice, piese de teatru. Imi place lectura diversa, din mai multe domenii si imi place sa imbin gandiri idealiste cu unele realiste, stiinta cu arta, etc. Toate sunt cumva interconectate si descopar treptat asta.
Care a fost prima interacțiune a ta cu lumea asta?
Cred ca prima interactiune de impact cu lumea asta a fost in iulie 2019, cand am fost Zumba entertainer la Family is Fun Festival, alaturi de PlaYouth (centrul educational cu care colaborez). Festivalul trebuia sa inceapa cu dans la 10 dimineata si am avut atatea emotii cu o noapte inainte incat am dormit foarte putin 😊))). Nu-mi dadeam seama cum se va simti sa fiu singura pe o scena mare si parintii impreuna cu copiii sa danseze dupa miscarile create de mine. E una dintre cele mai frumoase amintiri, pentru ca m-am distrat atat de tare atunci, ma bucuram din tot sufletul ca sunt acolo inconjurata de atatia copii care chiar se straduiau sa se tina dupa mine timp de 30 – 40 minute. A fost MAGIC!
Ce studii ai, cât de greu a fost să te reprofilezi?
Am studii din sfera economica. Privesc reprofilarea in viata mai mult sub forma de reasezare a competentelor pentru indeplinirea altor scopuri. De exemplu competente si notiuni dobandite la matematica pot fi utile apoi in crearea unor procese de recrutare, de dezvoltare, de educare, intr-o coregrafie (logica, realismul, concretetea). Asa ca nu consider ca m-am reprofilat, ci ca mereu am dus competentele dobandite catre un nou scop, pentru care evident mai este nevoie sa dezvolti si alte competente, alte tipare de gandire, plus sa intelegi psihologia de care ar avea nevoie persoana potrivita pentru indeplinirea acelui scop si sa ti-o asumi. Ca un actor care isi asuma un rol, de exemplu.
Spune-ne mai multe despre activitatea ta cotidiană
Mhhm, fac sport aproape zilnic, am un set de exercitii de care reusesc sa ma tin, dansez chiar si pentru 5 minute in fiecare zi, citesc, imi place sa inventez retete de mancare 😊)) pentru ca ma pasioneaza psihologia inovatiei si inovatia in sine, ma educ pe diverse subiecte si domenii, lucrez (uneori mai mult, alteori mai putin, in functie de proiectele pe care le am).
Care este atitudinea ta față de COVID, cum te-ai descurcat în pandemie?
Desi am tendinta in diverse situatii sa ma razvratesc si sa fiu rebela, am privit toata pandemia cu detasare si mi-am propus sa fiu precauta cat pot, sa ies mai putin dupa ce s-a incheiat izolarea, in scop profesional sau sa ma vad cu cateva persoane mai apropiate si sa iau lucrurile asa cum vin. Pentru mine sanatatea si starea de bine au fost pe primul loc, asa ca am inceput sa dansez mai mult, sa fac mai mult sport in casa, sa ma odihnesc cat am nevoie, sa am grija la alimentatie, la ce tip de continut din Social Media urmaresc. Mie imi place oricum solitudinea si m-am bucurat din plin de asta in pandemie. Gasesc mereu tot felul de lucruri creative si interesante pe care sa le fac singura si ma uimesc de cum nu ma plictisesc de mine.
Pe langa partea asta de ingrijire, mi-am propus si am simtit nevoia sa ma educ in diverse directii: am inceput sa experimentez mai multe stiluri de dans (heels, contemporan, jazz, dancehall) am urmat timp de aproape 2 luni un curs de filmare si editare video, am inceput sa creez coregrafii si pentru adulti si chiar am avut un proiect cu 3 dansatoare pentru un videoclip, am creat workshop-uri online pentru copii, am raspuns solicitarilor de ateliere de Zumba.
Ce vârstă ai, unde locuiești, de unde vii, unde te-ai născut?
Am 27 de ani, locuiesc in Bucuresti. Sunt nascuta in Melinesti, judetul Dolj si am facut liceul in Craiova, la Colegiul National Fratii Buzesti.
Citește despre cel mai performant purificator de aer anti coronavrisu
