Scriitorul Jose Saramago, laureat al premiului Nobel pentru Literatură în 1998, personalitatea zilei la Agerpres

Scriitorul Jose Saramago, laureat al premiului Nobel pentru Literatură în 1998, s-a născut la 16 noiembrie 1922, în Azinhaga, un sat din provincia Ribatejo (Portugalia), fiind fiul lui Jose de Sousa, artilerist în Franţa, în Primul Război Mondial, şi al soţiei sale, Maria de Piedade, notează http://authorscalendar.info/.

Când avea doi ani, familia lui s-a mutat la Lisabona. Aici, tatăl său a obţinut o slujbă de agent de trafic, iar mama sa a lucrat ca menajeră. Vacanţele şcolare şi le-a petrecut în satul natal, unde se aflau bunicii săi, ţărani simpli, fără cunoaştere de carte. A absolvit şcoala primară, fiind un elev conştiincios, apoi a urmat doi ani de gimnaziu. În absenţa resurselor, nu a mai putut continua gimnaziul, mutându-se la o şcoală tehnică, unde timp de cinci ani a învăţat meseria de mecanic. După terminarea şcolii, a lucrat timp de doi ani într-un atelier de reparaţii auto. În acelaşi timp, a început să frecventeze, în orele libere ale serii, o bibliotecă din Lisabona. Acolo, doar cu multă curiozitate şi dorinţă de învăţare, şi-a dezvoltat şi rafinat gustul pentru literatură, potrivit https://www.nobelprize.org/.

Înainte să devină jurnalist, traducător şi scriitor, a avut mai multe slujbe ce au presupus munca fizică. Saramago s-a căsătorit în 1944, cu Ilda Reis, dactilografă în cadrul Companiei de Transporturi Feroviare, care a devenit mai târziu o respectată gravoare. Căsătoria lor s-a terminat cu un divorţ, în 1970. În 1947, s-a născut singurul său copil, Violante, şi a publicat primul său roman intitulat „Terra do Pecado”. Până în 1966, când a publicat „Os Poemas Possíveis”, scriitorul a afirmat: „am fost absent de pe scena literară portugheză, puţini oameni observând absenţa mea”, potrivit site-ului amintit mai sus.

Începând din 1955 şi până în 1981, a tradus din mai mulţi scriitori, precum: Colette, Pär Lagerkvist, Jean Cassou, Maupassant, André Bonnard, Tolstoi, Baudelaire, Étienne Balibar, Nikos Poulantzas, Henri Focillon, Jacques Roumain, Hegel, Raymond Bayer. Între mai 1967 – noiembrie 1968, a fost critic literar. În 1970, a publicat o altă colecţie de poezii „Probably Joy” şi la scurt timp, în 1971 şi 1973, sub titlurile „From this World and the Other” şi „The Traveller’s Baggage”, două colecţii de articole de ziare, pe care criticii le consideră esenţiale în înţelegerea operei de mai târziu a scriitorului.

Între şcoală şi celebritate. Confesiunile unui Miss Internaţional

De la sfârşitul anului 1971, a lucrat pentru următorii doi ani la ediţia de seară a ziarului „Diário de Lisboa”, ca director al suplimentului cultural dar şi ca redactor. În aprilie 1975, a devenit director adjunct al ediţiei de dimineaţă a ziarului „Diário de Nóticias”, post pe care l-a ocupat până în noiembrie când a fost concediat în urma schimbărilor provocate de lovitura de stat politico-militară din 25 noiembrie.

Începând din 1979 s-a dedicat în întregime scrisului. În 1988, s-a căsătorit cu jurnalista Pilar del Rio.

Jose Saramago a publicat piese de teatru, nuvele, romane, poezii, librete, jurnale şi cărţi de călătorie. Primul său roman, „Manual de Pintura e Caligrafia” („Manual de pictură şi caligrafie”), a apărut în 1977. Subiectul său reflectă geneza unui artist, fie el pictor sau scriitor. În „Viagem a Portugal” (1981, „Călătorie în Portugalia”), Saramago a căutat ideea unei noi Portugalii, la câţiva ani după ce dictatura s-a încheiat. Pentru a putea reda etapa nouă prin care trecea ţara sa, Saramago a folosit cea de-a treia persoană, observând la fel de mult atât împrejurările cât şi propriile reacţii. Romanul „Levantado do Chao” (1980) este povestea unei familii sărace, de-a lungul a trei generaţii, care a trăi în perioada de după Primul Război Mondial până la 25 aprilie 1974, data revoluţiei portugheze.

Recunoaşterea internaţională a venit în anii ’80, odată cu publicarea romanului satiric „Memorial do Convento” (1982; tradusă în limba engleză „Baltasar and Blimunda”, în 1987). Doi ani mai târziu, succesul său a fost reconfirmat de „O Ano da Morte de Ricardo Reis” (1984, „Anul morţii lui Ricardo Reis”), un roman cu un subiect sub forma unui dialog între marele poet portughez Fernando Pessoa (1888-1935) şi personalitatea sa autoritară alternativă din colecţia de poezii „Odes de Ricardo Reis” (1946). Povestea are loc în anii 1930, anul debutului războiului civil spaniol şi ascensiunea lui Hitler, Mussolini, Franco şi Salazar. Prestigiul său s-a consolidat cu titluri precum „A Jangada de Pedra” (1986, „Pluta de piatră”), ecranizată în 2002 de către regizorul olandez George Sluizer, şi „Historia do cerco de Lisboa” (1989, „Istoria asediului Lisabonei”).

Autorităţile guvernamentale portugheze, sub presiunea comunităţii catolice, i-au interzis romanul „O Evangelho Segundo Jesus Cristo” (1991, „The Gospel According to Jesus Christ”), fiind exclus din lista cărţilor candidate la Premiul Literar european. În aceste împrejurări, scriitorul a părăsit Portugalia şi s-a stabilit pe insula spaniolă Lanzarote, împreună cu soţia sa, unde a şi murit, la 18 iunie 2010, la vârsta de 87 de ani.

În 1995 a publicat primul volum dintr-o trilogie despre identitatea fiinţei umane „Ensaio Sobre a Cegueira” („Eseu despre orbire”), continuat cu „Todos os Nomes” (1998, „Toate numele”) şi încheiat cu „Ensaio Sobre a Lucidez („Eseu despre luciditate”, 2004). Primul volum al trilogiei a fost ecranizat, în 2008, de regizorul brazilian Fernando Meirelles, cu titlul „Blindness”.

A primit, în 1995, Premiul Camoes pentru întreaga sa operă. Trei ani mai târziu, în 1998, a devenit laureat al Premiului Nobel pentru literatură pentru crearea unei opere în care, „cu parabole susţinute de imaginaţie, compasiune şi ironie, ne permite constant să captăm o realitate fugitivă”, potrivit https://www.nobelprize.org/. Este primul scriitor portughez care a primit acest mare premiu.

În 1999, a fost instituit Premiul Literar „Jose Saramago” (bianual) în onoarea sa şi pentru recunoaşterea tinerilor autori de limbă portugheză, potrivit https://www.thefamouspeople.com/.

Alte romane: „A Caverna” (2000, „Peştera”), „O Homen Duplicado” (2002, „Omul duplicat”), „As intermitncias da morte” (2005, „Intermitenţele morţii”), „A viagem do elefante” (2008, „Călătoria elefantului”) şi „Caim” („Cain”, 2009), ultimul roman al scriitorului. În 2011, a fost publicat pentru prima dată romanul „Clarabóia” (tradus în limba engleză sub titlul „The Skylight”, în 2014). Jose Saramago este autorul a mai multor volume de poezie şi autobiografii, precum „As pequenas memórias” (2006, „Fărâme de memorii”).

Romanul „The Elephant’s Journey” a fost nominalizat la categoria „Cea mai bună carte a anului”, în 2009, în cadrul Premiului pentru literatură de la Sao Paulo, Brazilia.