În apropierea satului Florești, din județul Prahova se află ruinele Capelei Romano-Catolice din ansamblul curții boierești Mavros Cantacuzino. Lângă această capelă se află un foarte frumos monument funerar al Mariei Șuțu (Cantacuzino, născută la Magureni în 1848, așa cum scrie și pe monumentul ei funerar), realizat de marele sculptor rus Mark Antokolski în 1878 la Paris. Statuia, intitulată “Fata pansand un ranit”, care acum se află într-o stare avansată de degradare, impresionează prin realism. Lângă acest monument funerar se află mormântul soțului Mariei Șuțu, Mihai C. Șuțu, primul guvernator al Băncii Naționale a României, membru al Academiei Române, nepotul lui Mihai Șuțu, domn al Țării Românești și al Moldovei și fiul lui Constantin Șuțu, fost ministru de finanțe.
În stânga ruinei capelei se află mormântul lui Ioan C. Cantacuzino Măgureanu, descendent pe ramura Cantacuzino din Măgureni, nepot de a patra generație după Drăghici Cantacuzino. Ioan C. Cantacuzino s-a numărat printre posibilii candidați la domnie în 1859. După Mica Unire, Cantacuzino ocupă diferite poziții în executivele Țării Românești : ministru Cultelor și Instrucțiunii publice, ministru al Justiției, președinte al Curții de Casație.
În apropiere se află și mormântul Mariei Mavros Cantacuzino (soția lui Ioan C. Cantacuzino), fiica constructorului conacului, Nicolae Mavros.
Ioan C. Cantacuzino și Maria Mavros Cantacuzino sunt părinții profesorului doctor Ion Cantacuzino, medic și microbiolog, fondator al școlii românești de imunologie și patologie experimentală, care a avut o contribuție substanțială în eradicarea unor boli că holera, scarlatină sau tifosul exantematic. Ion Cantacuzino este fondatorul Institutului Cantacuzino de astăzi, loc în care este și înmormântat.
Datorită lui Ion Cantacuzino, România este a doua țara din lume după Franța, care a introdus în profilaxie vaccinul BCG, pentru vaccinarea nou născuților împotriva tuberculozei. Când, în 1913, trupele românești s-au contaminat cu holeră, răspunderea pentru stoparea epidemiei i-a revenit profesorului Cantacuzino. Astfel, acesta a ajuns să creeze remediul împotriva holerei, în încercarea de a salva armata română într-o perioadă extrem de instabilă pentru regatul României.
În prezent, fostul conac funcționează ca Spital de Neuropsihiatrie. Conacul a fost construit în anii 1821 – 1825 de generalul Nicolae Mavros (consilier de stat al țarului Rusiei) și dăruit fiicei sale Maria. Se spune că în acest conac și-ar fi găsit adăpost Nicolae Bălcescu în preajma revoluției de la 1848.
Capela Romano-Catolică este situată în parcul conacului. Construcția sa a fost realizată de Nicolae Mavros, și datează din anii 1840 – 1842 însă în zilele noastre aceasta este din păcate puternic deteriorata și vandalizata.
[…] […]