Mulți oameni nu-și mai dezinfectează mâinile la fel de des ca la începutul pandemiei și sunt mai dispuși să iasă din casă pentru deplasări care nu sunt neapărat necesare. Este un comportament care apare deoarece creierul nostru nu mai consideră amenințarea noului coronavirus drept una urgentă, după câteva luni de la izbucnirea pandemiei, relatează CNN.
Probabil că ați fost vigilenți la începutul pandemiei, respectând în mod constant măsurile de protecție menite să vă ferească de infectarea cu COVID-19. Atunci, amenințarea era nouă și urgentă pentru creierul. Condusă de instinctul uman de autoconservare, frica proaspătă ne-a motivat să respectăm cu strictețe măsurile de siguranță recomandate.
După trei luni, este posibil ca sentimentul de urgență să se estompeze
Saturația apare atunci când oamenii manifestă o motivație sau o energie redusă pentru a se conforma măsurilor de siguranță, a spus Jacqueline Gollan, de la Facultatea de medicină a Universității Northwestern.
„Aceasta devine vizibilă când devenim nerăbdători sau când nu credem că avertismentele sunt reale sau relevante și când tindem să subevaluăm amploarea riscului. Făcând asta, încălcăm regulile sau nu mai luăm măsurile de siguranță precum spălarea mâinilor, purtarea măștii și distanțarea socială”, adaugă ea.
Această saturație a fost observată și în alte situații din viața anterioară sau de zi cu zi, de exemplu atunci când ignorăm un semnal de alarmă sau nu îl luăm în serios, pentru că l-am mai auzit și înainte. Apariția acestei stări de saturație are în spate mai multe motive, inclusiv stresul cronic, scăderea sensibilității la avertismente și incapacitatea de a procesa noi informații.
Această saturație poate fi combătută încercând să nu lăsăm garda jos, să discutăm despre acest lucru cu cei dragi și să încercăm să vedem respectarea măsurilor de siguranță ca pe un beneficiu, nu ca pe o povară.
Cum se adaptează creierul la amenințări
Amigdala, regiunea din creier care înregistrează frica, se activează atunci când vedem o amenințare – cum este cazul informațiiilor despre pandemie. Când creierul nostru percepe amenințări, frica este comunicată în tot corpul prin hormonii de stres și sistemul nervos simpatic, care generează răspunsul nostru la amenințare, cunoscut ca „luptă sau fugi”.
„Amigdala este importantă, deoarece determină importanța relativă a amenințării”, spune Jacqueline Gollan.
După câteva luni, semnalul de alarmă s-a stins și suntem pregătiți să ne reluăm viața de zi cu zi.
Acum intră în joc hipocampul, care este conectat la amigdală și la cortexul prefrontal. Acesta ajută creierul să evalueze contextul unei amenințări percepute și să estimeze dacă este aceasta este reală, a spus Gollan.
Practic, hipocampul pune amenințările în context și ne ajută să recăpătăm controlul asupra situației
Această percepție a controlului, ca modalitate de a gestiona amenințările, ne poate face mai încrezători și ne poate face să ne simțim mai în siguranță.
Golan dă exemplul unui film horror: când îl vedem a doua sau a treia oară nu ni se mai pare la fel de înfricoșător.
„Oamenii cred că dacă nu văd pe nimeni bolnav în jurul lor, nu știu ce se întâmplă, de ce ar fi îngrijorați? Asfel, ei pot căpăta un sentiment de încredere sau de control pentru a se confrunta cu situații care sunt de fapt riscante”, explică ea.
Creierul nostru ajustează percepția alertelor pentru a reduce stresul, astfel încât este nevoie de mai mult timp pentru a răspunde la un semnal de alarmă. Uneori chiar îl ignorăm. Așa se explică de exemplu faptul că ajungem să nu ne mai dezinfectăm sau spălăm mâinile la fel de des și nu mai dezinfectăm cumpărăturile.
Prea multe informații
Saturația apare și din cauza provocărilor cognitive, a spune Eric Zillmer, profesor de neuropsihologie la Universitatea Drexel din Pennsylvania.
Modul în care creierul prelucrează noi date este acum mai dificil, deoarece metoda de obținere a acestora este în mare parte digitală. Din cauza izolării sociale, nu ne putem baza pe regiunea creierului care ne ajută să contextualizăm informația prin procesarea intuiției sau a unor comportamente sociale. Interacțiunea cu oamenii, pe de altă parte ne ajută să procesăm și să consolidăm comportamentul responsabil.
Încercăm să gestionăm informații noi, care uneori se contrazic, pe care nu le-am interiorizat încă. Nu ajută nici faptul că regulile se tot schimbă și că măsurile de relaxare nu sunt aceleași peste tot. De asemenea, nu am avut timp să transformăm măsurile de siguranță în obiceiuri. Creierului nostru îi place consecvența, iar toți acești noi factori pot deveni o sursă de epuizare.
Excesul de informații poate îngreuna demersul creierului de a citi corect mediul, să înțelegeți ce est înconjurător și amploarea unei amenințări. Acest lucru poate fi prevenit dacă citim doar informații relevante și credibile din câteva surse pentru a găsi un punct de vedere echilibrat despre ce trebuie să facem.
Pentru a naviga cu bine în această situație nemaiîntâlnită, trebuie să ne setăm obiceiuri. De exemplu, să lăsăm întotdeauna masca de față într-un loc la vedere, pentru a ne aduce aminte să o luăm cu noi când plecăm de acasă.
De asemenea, discuțiile cu familia și prietenii ne pot ajuta să procesăm informațiile și să reducem stresul.
