„Educația este cea mai puternică armă pe care o poți folosi pentru a schimba lumea.”
Nelson Mandela
Nu știu câți dintre noi am reflectat serios la cât de importantă este educația în viața unui om, sau ce loc important ocupă ea, sau cât de mult ne poate diferenția unii de alții. Cert este că ne putem da seama cu ușurință dacă cineva este educat sau nu fără să depunem prea mult efort, doar observând atitudinea, manifestarea, reacția unei persoane.
Admirăm un om pe care-l considerăm educat și ne îndepărtăm de cel needucat, și acest lucru cred că vine natural, instinctual în fiecare dintre noi.
Când intervine educația în viața unui om? Când începe educația unui copil?
Johann Amos Comenius, părintele educației moderne, în lucrarea sa „Didactica magna”, considera că la naștere, natura înzestrează copilul numai cu „semințele științei, ale moralității și religiozității”, ele devin un bun al fiecărui om numai prin educație. Rezultă că în concepția sa, educația este o activitate de stimulare a acestor „semințe”, și implicit, de conducere a procesului de umanizare, omul „nu poate deveni om decât dacă este educat”.
Este posibil să ni se pară destul de dură exprimarea că omul nu poate deveni om decât dacă este educat, dar reflectă obiectiv importanța educației începută de la naștere și continuată pe întregul parcurs al vieții pentru că întreaga noastră viață este o școală.
A cui este responsabilitatea educației unui copil?
Ținând cont că educația este un proces care începe încă de la naștere aceasta cade în primul rând în sarcina părinților, în special a mamei și a celor apropiați lui care pot avea alte roluri mai puțin cele de părinți.
Cei care educă copiii sunt demni de aceeași onoare ca cei care le dau viată; de aceea părinții pe lângă viață pot dărui copiilor și arta de a trăi frumos, educându-i.
Succesul unui părinte se măsoară peste ani și ani, când copilul va fi adult și își va lua viața în propriile mâini. Abia atunci veți știi că dacă ați făcut sau nu bine acum pentru că educația este un lung proces de negociere, convingere, imitație, experimentare, străduință, apreciere.
Consecințele educației unui copil
Consecințele educației timpurii se vad mult mai târziu. E posibil să fie niște adulți care își vor duce viața după cum bate vântul fiindu-le frică să iși asume responsabilități și să ai decizii, sau să fie conștienți și stăpâni pe propriile decizii și să facă ceea ce-și doresc, să știe unde se afla inima și ce rol are ea, să știe să protejeze ființele din jurul lui, să dăruiască, să fie altruist, să știe să-i respecte pe cei din jurul lui și mai ales, să aibă curajul să își exprime părerea pentru că are încredere în el. Un copil educat este un copil LIBER și sigur pe sine și mai târziu un adult la fel.
Citește și: Școala în perioada interbelică
Și dacă ar fi să revin la citatul cu care am început nu știu dacă fiecare om educat are potențialul de a schimba lumea în care trăiește dar cu siguranță va schimba lumea sa și a celor apropiați lui înconjurându-se de oameni asemeni lui.
Autor: Magda Muscalu