Pedepse mai mari pentru educatori care hărţuiesc sexual un elev sau student

Cadrele din învăţământul universitar sau preuniversitar care hărţuiesc sexual un elev sau student riscă majorarea cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege, prevede un amendament admis la un proiect legislativ care vizează extinderea sferei de incriminări referitoare la hărţuirea sexuală şi al instituirii unor variante agravante ale acestei infracţiuni.

Senatul este prima Cameră legislativă sesizată în acest caz.

Conform iniţiatorului, parlamentari USR, neafiliaţi, PNL, PSD, „se asimilează hărţuirii sexuale utilizarea, chiar pentru o singură dată, a oricărei forme de presiune gravă, cu scopul real sau aparent de a obţine un act de natură sexuală, fie în favoarea autorului faptelor, fie în favoarea unei alte persoane, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă. Pretinderea, în mod repetat, de favoruri de natură sexuală, dacă prin aceasta victima a fost intimidată, pusă într-o situaţie umilitoare sau i-a fost cauzată o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă”.

Vezi și Anchetă penală la Piatra Neamț pentru hărţuire sexuală

Potrivit amendamentului admis la comisiile de specialitate, „dacă faptele prevăzute la alin 1 şi 2 (n.r. cele care definesc hărţuirea sexuală) au fost săvârşite de către personalul didactic din învăţământul universitar sau preuniversitar împotriva unui elev sau student, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime”.

Iniţiatorul detaliază că modificările propuse sunt de natură să adauge claritate textului de lege, reglementând şi situaţiile în care fapta constituie infracţiuni chiar şi în absenţa caracterului repetitiv al acţiunii şi adăugând în conţinutul infracţiunii sintagma „sau îi cauzează o stare de temere, întrucât actele de hărţuire sexuală generează deseori o stare de temere, mai degrabă decât o stare de umilire”.

În proiect se menţionează că, în anumite contexte sociale, hărţuirea sexuală reprezintă un pericol social mai mare, prin urmare se impune o pedeapsă mai aspră pentru a descuraja astfel de comportamente. Cea de-a doua agravantă, cu precădere, apreciază iniţiatorii, care prevede o faptă de hărţuire sexuală împotriva unui student sau elev, de către un cadru didactic, auxiliar sau administrativ din învăţământul universitar sau preuniversitar, „comportă un grad ridicat de periculozitate socială, dată fiind vârsta mai fragedă a victimei, raportul de putere dintre victimă şi agresor, precum şi situaţia victimei de a se afla în desfăşurarea studiilor”.

Pretinderea repetată de favoruri de natură sexuală sau exercitarea unei forme de presiune gravă în scopul obţinerii de acte de natură sexuală, potrivit propunerii legislative, nu mai este condiţionată de relaţia de muncă sau relaţii similare existente între victime şi agresor.

Propunerea legislativă „Zero toleranţă pentru hărţuirea sexuală în şcoli şi universităţi” – pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul Penal, are ca obiect modificarea art.v223 din Legea nr.286/2009 privind Codul penal, în sensul extinderii sferei de incriminări referitoare la hărţuirea sexuală şi al instituirii unor variante agravante ale acestei infracţiuni.

Unu din doi elevi și studenți din România a trecut prin cel puțin o formă de hărțuire sexuală, se arată în cel mai recent studiu pe această temă. Şi mai îngrijorător este faptul că victima este considerată, de prea multe ori, responsabilă pentru acest abuz.

55% dintre elevii şi studenţii din România au trecut cel puțin o dată printr-o situație de abuz sexual în liceu sau în facultate. Adică unu din doi respondenţi, arată datele raportului „Harta hărțuirii sexuale în sistemul de învățământ din România”, realizat de Asociaţia Rise Project. Dintre aceștia, 41% erau minori în momentul abuzului.