România este un spaţiu viu al revoluţiilor neconsumate. Fie că vorbim despre o „mişcare contraculturală”(care a cam lipsit pe la noi) sau despre revoluţia din 1989, ne lovim frontal de un sentiment al eşecului colectiv care se răsfrânge direct asupra prezentului nostru. Suntem bântuiţi de sentimente care ne umbresc raţiunea sau sistemul propriu de valori. Pare că am fi captivi într-o matrice din care nu putem ieşi, pe care nu o putem transcede.
Înclinăm între un elan heirupist specific tinereţei, junesei şi un blocaj mental al unor generaţii nu foarte în vîrstă, dar sufleteşte aflate la senectute. Acest clivaj între cei care vor „să facă România modernă în câteva zile” şi cei care cred că ”în România nimic nu se schimbă” domină în acest moment tot spaţiul public, inclusiv sfera şi piaţa muncii. Cu timpul, vom depăşi aceste asperităţi ale climatului inter-generaţional.
The World is Flat
Idiosincraziile se vor domoli odată ce realitatea se va redefini prin altă cromatică, prin alte culori mai calde şi noi vom renunţa să o mai edulcorăm. Se pierde timp, dar nu trebuie să ne concentrăm asupra acestor lucuri care aparţin exclusiv trecutului. Puține lucruri pot fi schimbate care nu se află în aria noastră de control. Această paidee va disprărea în propriul apus. Lumea nu se schimbă, ea deja s-a schimbat doar că ochii nostri nu s-au adaptat acestor lentile.
Jurnalistul Thomas Friedman în cartea sa The World is Flat povesteşte despre o revoluţie care a avut loc fără să o cosumăm, fără să o exploatăm îndeajuns. Acesta subliniază efectul tehnologiei de uniformizare a informaţiei asupra societăţilor de pe glob. Practic nu mai există nivele intangibile ale informaţiei pentru populație. Relieful informației a dispărut sub ochii noștri.
Astăzi putem exporta, inventa diverse servicii, joburi fără a mai ține cont de granițele convenționale sau hărți bine definite geopolitic. Exemplele sale despre outsourcing (call center, servicii mediciale, comerciale sau chiar artistice) sunt destul de relevante pentru a înţelege peisajul viitoarelor joburi şi profilul acestora. Ce le putem spune tinerilor din ziua de azi decât: ”Cască ochii!”.
Autor: Alexandru Filimon