Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, consideră că școala rurală are nevoie de o reorganizare profundă și adaptată realităților locale. Prezent la Oradea, acesta a afirmat că sistemul actual nu mai răspunde provocărilor din mediul rural, unde coexistă școli foarte performante și școli profund vulnerabile, adesea cu resurse limitate și cadre didactice insuficiente. Aproximativ o treime dintre elevii din România învață în mediul rural, ceea ce transformă reforma într-o necesitate, nu doar într-o opțiune.
Ministrul respinge ideea că școala rurală ar fi, prin definiție, dezavantajată. El insistă că diferențele interne mari impun modele flexibile și adaptate specificului local, nu o soluție uniformă aplicată la nivel national.
În acest context, propune două direcții principale de reorganizare:
centre școlare consolidat,
sistemul mentor-mentorată.
Vezi și Accesul la liceu: Majoritatea elevilor din rural învață la oraș și fac naveta zilnic
Primul model presupune organizarea unor centre școlare în localități cu infrastructură adecvată, unde elevii din satele din jur să învețe împreună, având acces la cantină, cazare și profesori titulari, cu specializări mai variate. Elevii ar locui de luni până vineri în aceste centre, iar profesorii ar beneficia de norme consolidate, fără fragmentare. Ministrul susține că o astfel de formulă ar putea crește calitatea actului educațional și ar permite utilizarea eficientă a resurselor umane și materiale.
Al doilea model, „școală mentor – școală mentorată”, urmărește sprijinul direct între unități de învățământ. O școală performantă, cu rezultate și resurse pedagogice validate, ar sprijini o școală aflată în dificultate prin schimburi de profesori, activități comune – inclusiv în format online – și transfer de bune practici, fără a desființa sau comasa unitățile existente.
Ministrul consideră că acest sistem ar putea reduce decalajele dintre școlile rurale și cele urbane, fără a rupe elevii de comunitatea lor.
Daniel David precizează că niciun model nu este „bătut în cuie” și că reforma învățământului rural trebuie să înceapă prin consultare în fiecare județ, cu participarea elevilor, părinților, profesorilor și autorităților locale. Pentru el, reorganizarea nu înseamnă desființare de școli, ci optimizare, cooperare și repoziționare pedagogică.
Reforma anunțată ridică, totuși, întrebări esențiale legate de logistică, finanțare, transport, cazare, dar și despre impactul emoțional asupra copiilor care ar trebui să locuiască departe de familie. Există, de asemenea, riscul ca unele școli să devină „centre privilegiate”, iar altele să se transforme în instituții marginalizate dacă nu este păstrat echilibrul între mentorat și dezvoltarea locală.
Pentru ca reorganizarea să aibă efect, este nevoie de monitorizare, evaluare publică și o implementare graduală, pe proiecte-pilot, însoțite de rapoarte transparente. Mai ales în mediul rural, reforma trebuie să pornească de la nevoile comunității, nu doar de la planuri ministeriale. De aceea, procesul anunțat de Daniel David poate fi un pas important doar dacă va fi dublat de dialog real, resurse financiare și o abordare educațională centrată pe copil.
