Mulţi dintre noi nu consideră un lucru rău faptul că presa românească este pe cale de dispariţie. Din punctul lor de vedere după ce îi vom face şi înmormântarea, ne vom putea cu toţii bucura de soarele ce era eclipsat de acest „mare” rău ce planează asupra românilor!
Reuşim totuşi în acest vacarm al gândirii raţionale să ne confruntăm cu câteva interogaţii necesare în orice democraţie!? Putem oare să vedem că nu putem avea o scoală performantă fără o presă performantă?
Câţi dintre voi ar plăti pentru ceea ce citesc în mediul online? Mulţi dintre români rostesc, cuprinsi de înflăcărare cetăţenească, că “Presa a murit” sau “Presa se află sub biciul mogulilor”. Cei mai mulţi nu au lucrat o zi în presă şi totuşi îşi verbalizează suficienţa şi condescendenţa declarând cu un rânjet ironic “Care presă…măăă?”.
Oricum suntem obişnuiţi cu amatorismul de tip taliban al românului care se pricepe la toate şi are păreri proprii despre absolut orice. Mai mult decât atât, el oferă soluţii,remedii şi diagnostice în legătură cu orice chestiune care îi perturbă ochiul scrutăcios fie că e vorba despre administraţia publică, fie că e vorba despre agroturism, horticultură, popice sau biliard.
Câteodată rămâi fără cuvinte când cantitatea de prostie depăşeşte norma!
Dacă îi sugerezi să plătească pentru ceea ce citeşte, atunci scoate din tolbă dreptul la o presă liberă, înţelegând în acest context că libertatea presei se rezumă la gratuitatea conţinutului şi a materialului jurnalistic. Se întâmplă câteodată să rămâi fără cuvinte când cantitatea de prostie depăşeşte norma cu care ai fost vaccinat zilnic.
Dacă ne dorim o presă independentă care să producă conţinut real(ştiri,reportaje,analize etc.) nu păreristică ne trebuie să intrăm în logica capitalului corelat cu piaţa de servicii specifice jurnalismului.
Dacă nu ne vom obişnui să sprijinim financiar piaţa media, să nu avem pretenţii şi idiosincrasii cetăţeneşti. Şi nici pretenţii de scoală performantă că suntem ipocriţi cu jumătate de normă!
Autor: Alexandru Filimon
