Violența domestică, cea mai frecventă formă de violență împotriva femeii

Violența în familie poate afecta pe oricine, indiferent de religie, de culoare sau de statut social. Este cea mai frecventă formă de violență împotriva femeii. Violența împotriva femeii îmbracă diverse forme și nu discriminează în funcție de vârstă, profesie, educație.

Familia poate fi un furnizor de sprijin, afecțiune și protecție. Cu toate acestea, este unul dintre nucleele în care poate fi suferit un număr mai mare de agresiuni. Violența domestică cuprinde violența comisă în familie, împotriva partenerilor de orice sex, comisă de părinți împotriva copiilor, tratamentul necorespunzător al persoanelor in vârsta și cu dizabilități de către oricare membru al familiei.

Comportamente specifice violenței domestice:

• Se consideră violența fizică, loviturile cu pumnul sau cu obiecte, împingeri, pălmuiri, bătăi, tras de păr, rasucirea mânilor, lovituri cu piciorul, strâns de gât, folosirea armelor, sau alte acțiuni de agresiune fizică;
• Se consideră abuz sexual forțarea oricărui comportament sexual nedorit;
• Se consideră abuz psihologic amenințările verbale, intimidarea, izolarea, învinovătirea și
  umilirea cuiva;

ONG-urile cer alocarea de fonduri de la bugetul de stat şi bugetele locale şi judeţene pentru finanţarea serviciilor oferite supravieţuitoarelor violenţei (adăpost, consiliere juridică, psihologică, orientare profesională), dar şi de finanţări pentru deschiderea de centre de consiliere psihologică pentru agresori.

Organizaţiile nonguvernamentale pledează și pentru schimbarea mentalităţilor care stau la baza comiterii actelor de violenţă, prin educaţie în şcoli cu privire la consimţământ, relaţii sănătoase şi respect, dar şi prin campanii constante de conştientizare publică.

Printre revendicărilor Reţelei VIF se numără:

• Adaptarea serviciilor de asistenţă şi consiliere a femeilor la dificultăţile şi riscurile cauzate de pandemie;
• Asigurarea a cel puţin un loc în adăpost pentru femei la fiecare 10.000 de locuitori şi un centru de consiliere pentru femei la fiecare 50.000 de femei;
•  Programe de educaţie, consiliere şi terapie pentru agresori în fiecare judeţ;
•  Alocarea unui număr mai mare de psihologi şi psihiatri în penitenciare pentru expertizarea deţinuţilor care sunt eliberaţi condiţionat;
• Introducerea sesizării din oficiu în cazurile de violenţă domestică şi violenţă sexuală;

           CITEȘTE ȘI Harta educației sexuale în Europa: ce se predă și câtă importanță are tematica în celelalte sisteme educaționale de pe continent