Sufletul educatoarei

Am citit zeci de portrete ale dascălilor, profesorul ideal, cel model, cel minunat, toate zugrăvite de cuvinte care evidențiau personalități fascinante, dar mai puțin am găsit portretul unei educatoare, cu ceea ce o identifică mai bine. Prin urmare, am incercat să dau educatoarei, tot ce este al „cezarului”!

Precum un pictor, vreau să dau tușa finală și să particularizez gingășia unei ființe atât de apropiate de sufletul copilului, educatoarea.

Este o vorbă… „are lipici la copii… da, copiii o iubesc!”, dar nimeni nu știe din ce material este fabricat lipiciul acesta… S-ar spune din muncă, talent și dăruire, uitare de sine!

Copilul te cântărește și te judecă, trebuie să treci testul magiei copilăriei.

Educatoarea este magicianul copilăriei, ea are sămânța magică a cunoașterii și împarte cu copiii tainele scrisului, ale cititului, taina numerelor, facilitând munca învățătoarei.

De ce o uităm? Poate pentru că este și ea mică, se joacă prea mult! Și ce tot cântă și dansează toată ziua, tot ea face teatru de papuși, pictează povești ,inventează jocuri. Cum ce face ea toată ziua acolo cu cei mici? Uitați cu toții că aceasta este o artă și încă una adevărată, arta de a avea un mare suflet, care să le cuprindă pe toate, sufletul educatoarei!

Dăruiesc această poezie educatoarelor, magicienele copilăriei, colegelor mele dragi!

Sufletul educatoarei
E un lujer de lumină,
Liber crește către soare
Spre o lume mai senina!

Suflet de educatore
Mereu tânăr, jucăuș
E un cântec de copil
Pe al inimii arcuș!

Suflet de educatoare,
Tu mereu te risipești
În sute de scânteioare
Când copiii îi privești!

Vrei să zici că bătrânețea
Te-a cuprins, dar ai uitat,
Că în jocul lor tandrețea
Te preface în neînfricat?

Suflet de educatoare,
Al copilăriei mag,
Tu rămâi nemuritor,
Mereu cald și mereu drag!

Scris de Emanuela Dan