Scrisoare pentru mine, mama. După 18 ani.
- Încearcă să accesezi o stare ușor hipnotică atunci când te mai trezești că întrebi: ai plecat, ai ajuns.
- Fă un efort și uită vremurile în care doar tu hotărai la ce spectacole de teatru, film sau vacanțe e bine să meargă ea..
- “Ai mâncat” “pune căciula” ” e târziu, hai la culcare” – delete! Delete all!
- Încearcă să dormi în cele 364 de nopți dinaintea plecării ei cu avionul.
- Idem
- Idem
- Idem
Am scris lista asta de mai multe ori. Am lipit-o pe pereți ca să-mi intre bine în cap. Pe mai mulți pereți. Creierul a înțeles perfect cum stă treaba. N-am ce să-i reproșez. Există însă un miez din mine căruia îi este imposibil să accepte că Rafi este de acum Rafaela și că anii ei au ajuns la 18.
Scrisoare pentru Ea. La 18 ani.
Te rog să-ți scrii singură povestea vieții. Nu lăsa stiloul jos, nu-l da altcuiva și nu scrie după dictare. Asumă-ți ce ai scris. Nu există poveste bună sau rea. Există poveste asumată și atât. Vei și greși. Bravo ție! Așa și trebuie! La cum te cunosc, vei transforma eșecurile în cele mai mari obiective de dezvoltare personală. Te vor lovi oameni, fapte, întâmplări. Și asta e bine! Durerea apare oricum în această viață. Suferința va fi “alegerea” ta.
După 18 ani, fac un pas înapoi. Sunt în spatele tău. Acolo voi fi mereu. O să aștept însă să mă chemi tu atunci când vei avea nevoie.
P.S. Acum să trecem la lucrurile serioase! Cu adevărat serioase! Fetelor, să-mi dați și mie un semn vă rog când ajunge azi copilul la liceu! Rugămintea vine de la o prietenă. O nevrotică. Nu vrea să accepte în ruptul capului că, de astăzi, copilul ei nu mai e copil și că e adult cu acte.
La mulți ani, Rafi! …Pfff….Rafaela!
Cu dragoste,
Mama
Autor: Psiholog Gabriela Enea