Istoricul de artă Tereza Sinigalia consideră că patrimoniul este o valoare permanentă, care are nevoie mereu de restaurare.
„Problemele patrimoniului sunt foarte diferite. Nu numai Ministerul Culturii este implicat în problemele patrimoniului, ci şi alte instituţii cu un caracter naţional sau local. Şi Biserica se implică sau nu se implică, un consiliu judeţean se poate implica, o primărie se poate implica sau un deţinător”, a declarat pentru AGERPRES Tereza Sinigalia.
În opinia ei, problema deţinerii patrimoniului poate deveni una ”foarte complicată”. „Pentru că deţinătorii sunt foarte diferiţi. Ei pot fi de tip instituţional, dar şi privaţi, care privesc patrimoniul, fiecare, dintr-un punct de vedere personal. Putem să avem câte legi vrem, putem să avem reglementări care nu se respectă destul de des. Asta e situaţia”, a spus aceasta.
Citește și Copiii crescuți în gospodăriile religioase au mai multe probleme comportamentale decât ceilalți
Ea a arătat că „restaurarea a recuperat foarte multe din aceste valori, iar cultura românească a câştigat din acest punct de vedere nu numai în ultimii ani”.
„Pentru că restaurările n-au început acum 30 de ani, ci mult mai devreme. Şi, chiar şi în ‘perioada neagră’, să zicem aşa, totuşi s-au făcut restaurări importante. S-a creat această şcoală de restaurare a picturii murale care este creată în anii ’70, în plină perioadă… Poate nişte ani mai relaxaţi în care s-au creat restauratorii de astăzi. Şi care, la rândul lor, au creat o şcoală. Adică, cei care s-au format la începutul anilor ’70 au creat şcoala de restaurare pe care o avem astăzi. Aş spune: ‘să dea Dumnezeu să continue’, pentru că patrimoniul este o valoare permanentă şi are valoare permanent de restaurare, de îngrijire, de protecţie”, a mai spus Tereza Sinigalia.
Ea a participat, vineri, la lansarea, în foaierul Ministerului Culturii, a „Caietelor restaurării 2019”.
Potrivit editorilor, numărul 8 al revistei atrage atenţia asupra aspectelor legate de „Tendinţe şi principii în restaurarea contemporană” şi prezintă studii de caz, restaurări recente bine finalizate.
Volumul grupează o serie de 17 articole ştiinţifice şi aduce împreună între coperţile sale experienţa a 23 de autori – specialişti restauratori, arhitecţi, chimişti, fizicieni, istorici de artă, biologi.
Printre referirile la importante valori de patrimoniu ale autorilor se numără cele dedicate unor proiecte de restaurare a bisericilor Sf. Ilie din Suceava, Sf. Trei Ierarhi a Mânăstirii Berislăveşti, judeţul Vâlcea. Sunt evidenţiate o serie de particularităţi ale restaurării bisericilor Mânăstirii Zamfira şi Gura Humorului, ale Jilţului arhieresc din colecţia Mănăstirii Putna sau a unei icoane de secol XVIII din Ţara Românească.
„Caietele restaurării 2019” este un proiect editorial iniţiat de Art Conservation Support, co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional şi Ordinul Arhitecţilor din România din Timbrul Arhitecturii.
Revista este editată anual în cadrul Editurii ACS, începând cu 2012, când Asociaţia Art Conservation Support a marcat prin primul număr un moment important din istoria restaurării ştiinţifice în România – 40 de ani de la primul şantier de restaurare a picturii murale – la Humor. Atunci s-a decis că o revistă de acest gen este foarte utilă în contextul în care s-a observat o serie de intervenţii agresive şi abuzive asupra componentelor patrimoniului cultural care, uneori din lipsă de informare, au dus la alterarea iremediabilă a acestora.
În prezent, publicaţia „Caietele restaurării” este un instrument de referinţă în rândul specialiştilor, regăsindu-se în bibliografiile recomandate în şcolile de profil.
Asociaţia Art Conservation Support doreşte să contribuie la promovarea şi protejarea patrimoniului cultural mobil şi imobil, la susţinea activităţilor de conservare-restaurare a operelor de artă, încercând să creeze o deschidere a domeniului către publicul larg şi un dialog cu autorităţile şi administratorii monumentelor.
