Psihiatru: Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție, netratată la timp, persistă și la vârsta adultă

0

Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie, cunoscută sub acronimul ADHD, netratată la timp, poate influenţa şi adulţii, a declarat, pentru AGERPRES, Codrina Moraru, medic psihiatru în cadrul Institutului de Psihiatrie „Socola” Iaşi.

ADHD sau tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie face parte din arealul tulburărilor mintale ale căror manifestări caracteristice sunt deficitul de atenţie sau hiperactivitatea şi impulsivitatea.

De obicei, ADHD este identificat în anii de şcoală primară, atunci când lipsa de atenţie a copilului devine deranjantă şi evidentă, spune medicul.

Asociaţia Americană de Psihiatrie estimează, de exemplu, că 3% până la 7% dintre cei de vârstă şcolară au acest diagnostic. La persoanele între 18 – 44 ani cu diagnostic confirmat, 5,4% sunt bărbaţi şi 3,2% femei.

„Netratată la timp, tulburarea persistă şi la vârsta adultă, cu simptome care pot afecta psihicul persoanei, modul în care relaţionează cu cei din jur, creând dificultăţi la locul de muncă şi în cadrul familial. De cele mai multe ori, diagnosticul de ADHD este omis sau întârziat până la vârsta adultă, deoarece simptomele prezente sunt asemănătoare cu cele întâlnite la alte tulburări psihiatrice.

Dacă la copil hiperactivitatea este clar prezentă, la adult dificultatea de a menţine atenţia focalizată asupra sarcinii pe care o are de îndeplinit, impulsivitatea şi neliniştea intrapsihică sunt doar câteva dintre simptomele cu care se confruntă”, a explicat Codrina Moraru.

Orice persoană poate manifesta la un moment dat simptome specifice tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie

Conform medicului, orice persoană poate manifesta la un moment dat simptome specifice tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie, dar acestea nu au nicio relevanţă dacă au apărut recent sau nu sunt atât de severe încât să interfereze cu modul obişnuit de viaţă al pacientului.

La adult, susţine dr. Codrina Moraru, putem observa tulburări de concentrare şi de a rămâne focusat.

„Adulţii cu ADHD au adesea dificultăţi în a rămâne concentraţi şi a se ocupa de sarcinile cotidiene. De exemplu, pot fi uşor distraşi de imagini şi sunete irelevante, pot sări rapid de la o activitate la alta sau se plictisesc rapid. Simptomele din această categorie sunt uneori trecute cu vederea deoarece sunt mai puţin perturbatoare în exterior decât simptomele ADHD de hiperactivitate şi impulsivitate, dar pot fi la fel de supărătoare”, a afirmat ea.

Simptomele dificultăților de neatenție și concentrare

Medicul psihiatru a explicat, totodată, că simptomele dificultăţilor de neatenţie şi concentrare includ „zoning out” (pierderea atenţiei – n.r.) fără să-şi dea seama chiar şi în mijlocul unei conversaţii; distractibilitate extremă – „rătăcirea” atenţiei face dificilă îndeplinirea unei sarcini obişnuite; imposibilitatea de a focaliza atenţia pe o perioadă mai lungă de timp, de exemplu pentru lecturarea unei cărţi sau urmărirea unui film; tendinţa de a trece cu vederea detaliile, ceea ce duce la erori la locul de muncă; abilităţi slabe de ascultare; este greu să-şi amintească conversaţiile şi să urmeze instrucţiuni.

Dr. Codrina Moraru a mai arătat că, deşi persoanele cu ADHD au probleme de atenţie şi nu se pot concentra pe sarcini care nu prezintă interes pentru ei, există o tendinţă de a deveni absorbiţi de lucrurile care sunt stimulatoare şi care oferă satisfacţii.

Hiperfocus

„Acest simptom paradoxal poartă numele de hiperfocus şi reprezintă un mecanism de copping pentru distractibilitate. Hiperfocusul poate fi atât de puternic încât pacientul devine complet absorbit de o carte, o emisiune TV încât poate pierde complet noţiunea timpului, neglijând lucrurile pe care trebuie să le facă.

Totodată, hiperfocusul este un atu atunci când este canalizat în activităţi productive, dar poate duce spre exemplu la probleme în relaţii sau la locul de muncă dacă este lăsat necontrolat”, consideră dr. Moraru.

Potrivit acesteia, atunci când o persoană este diagnosticată cu ADHD, viaţa sa poate părea adesea haotică şi scăpată de sub control.

„O bună organizare a lucrurilor este extrem de dificilă, la fel ca şi sortarea informaţiilor relevante pentru sarcină, prioritizarea evenimentelor, ţinerea evidenţei activităţilor şi responsabilităţilor, gestionarea timpului”, a adăugat psihiatrul.

Aceasta a explicat că simptomele psihiatrice comune de dezorganizare şi uitare includ abilităţi slabe de organizare fie că sunt acasă sau la birou; tendinţa de a amâna lucrurile; dificultăţi la începerea şi finalizarea proiectelor; depăşirea termenelor limită; pierderea în mod constant a lucrurilor – chei, portofel, telefon, documente; subestimarea timpului necesar pentru finalizarea unei sarcini.

De asemenea, menţionează dr. Codrina Moraru, tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie include şi simptome caracteristice impulsivităţii.

„Dacă sunt prezente simptome din această categorie este posibil ca pacientul să acţioneze înainte de a se gândi sau să reacţioneze fără a lua în considerare consecinţele acţiunilor. Se poate trezi că îi întrerupe pe ceilalţi şi că se grăbeşte în rezolvarea sarcinilor fără a citi instrucţiunile.

Totodată, există dificultăţi în controlul impulsurilor dacă întrerupe frecvent alte persoane; are o slabă stăpânire de sine; face comentarii nepoliticoase sau nepotrivite fără a se gândi la consecinţe; acţionează în mod imprudent sau spontan fără a ţine seama de ceilalţi; are un comportament inadecvat din punct de vedere social, cum ar fi, de exemplu, pierderea răbdării în timpul unei întâlniri de muncă”, mai spune medicul.

Adulți cu ADHD

Mulţi adulţi cu ADHD îşi gestionează cu greutate sentimentele, mai ales când vine vorba de emoţii precum furia sau frustrarea.

În astfel de situaţii simptomele emoţionale comune celor cu ADHD includ: sentimentul de subperformanţă, nu se descurcă bine cu frustarea, iritabilitate sau schimbări de dispoziţie, dificultăţi în a rămâne motivat, hipersensibilitate la critici, temperament adesea exploziv, stimă de sine scăzută şi sentiment de nesiguranţă.

„Hiperactivitatea la adulţii cu ADHD poate arăta la fel ca şi la copii. Pentru multe persoane însă simptomele devin mai subtile pe măsură ce îmbătrânesc.

„Se pot observa astfel: sentimente de nelinişte interioară, agitaţie, tendinţa de a-şi asuma riscuri, vorbit excesiv, persoanele se plictisesc uşor şi fac un milion de lucruri deodată”, a mai explicat dr. Codrina Moraru.

Ea a precizat că, în cazul în care ADHD nu este diagnosticat şi netratat, poate cauza probleme în aproape fiecare domeniu al vieţii unui adult.

„Pot apărea probleme de sănătate fizică şi mintală, cum ar fi alimentaţia compulsivă, abuzul de substanţe, anxietate cronică şi stimă de sine scăzută. De asemenea, adulţii cu ADHD se confruntă adesea cu dificultăţi în carieră şi simt un puternic sentiment de subperformanţă.

Gestionarea finanţelor poate fi, de asemenea, o problemă din cauza cheltuielilor impulsive sau gestionării defectuoase a facturilor neplătite. În plan relaţional şi familial, reproşurile constante din partea apropiaţilor de a asculta mai atent sau de a fi mai organizat pun o presiune asupra relaţiilor de muncă şi de familie.

âCei apropiaţi, pe de altă parte, s-ar putea simţi răniţi din cauza iresponsabilităţii şi insensibilităţii persoanei cu ADHD”, a subliniat psihiatrul.

Dr. Codrina Moraru a precizat totodată că la adult diagnosticul de ADHD este unul dificil din cauza faptului că simptomele specifice tulburării sunt similare cu alte afecţiuni psihiatrice, cum ar fi depresia şi anxietatea.

„De cele mai multe ori, pacientul care prezintă ADHD are cel puţin încă un diagnostic psihiatric şi un istoric de afecţiuni mintale. La fel ca în multe alte patologii psihiatrice, lipsa unor analize obiective imagistice sau biochimice, diagnosticul de ADHD se bazează pe o serie de teste psihometrice – chestionare, scale de evaluare standardizate – şi evidenţe clinice.

Pentru stabilirea unui diagnostic corect este importantă constituirea unei echipe multidisciplinare formate din medic psihiatru şi psiholog. Tratamentul pentru ADHD la adulţi implică atât o parte farmacologică, dar şi şedinţe de psihoterapie cognitiv-comportamentală în cadrul cărora pacientul învaţă strategii de organizare, managementul timpului şi modul în care îşi poate gestiona afecţiunea pe termen lung”, a precizat Codrina Moraru, medic psihiatru în cadrul Institutului de Psihiatrie „Socola” Iaşi

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here