Episcopia din Rădăuţi, menționată la 6 iulie 1413.

Episcopia din Rădăuţi este menţionată într-un document datat la 6 iulie 1413. Este vorba despre un text slavon al unei danii făcută de Alexandru cel Bun, domn al Moldovei între 1400-1432, către o rudă a sa, Anastasia.

Începuturile Episcopiei de Rădăuţi stau însă sub semnul incertitudinii, crearea ei nefiind cunoscută prin nici o gramată patriarhală de la Ohrida sau de la Constantinopol. (https://www.arhiepiscopiasucevei.ro/istoric)

La 26 iulie 1401 a fost recunoscută Mitropolia Moldovei cu reşedinţa la Suceava, iar ca mitropolit moldoveanul Iosif, hirotonit la Halici, înrudit cu domnul ţării. Datele despre eparhiile sufragane ale acestei nou-recunoscute mitropolii lipsesc, însă în timpul lui Alexandru cel Bun s-a creat o nouă eparhie, la Roman, iar în 1598 a luat fiinţă a treia eparhie la Huşi.

După mutarea scaunului mitropolitan de la Rădăuţi la Suceava, la Rădăuţi a rămas o simplă episcopie sau mai degrabă scaunul unui episcop vicar. Din acest moment, ierarhii aveau o jurisdicţie foarte restrânsă în această eparhie (doar 50 de parohii). Totodată, ei se găseau într-o relaţie de inferioritate faţă de mitropolitul ţării sau chiar faţă de episcopul de Roman. Astfel, până în anul 1472 ei nu sunt întâlniţi în divanul domnesc.

Abia în timpul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare (1457-1504), i se acordă episcopului de Rădăuţi aceeaşi cinstire ca a unui episcop eparhiot.

De aici înainte lucrurile par să se fi aşezat în această episcopie, până în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea, când Bucovina intră sub ocupaţia Imperiului Habsburgic.

Administrativ-bisericesc ţinuturile Suceava şi Câmpulung erau sub jurisdicţia Mitropoliei Moldovei iar între anii 1775-1779 aceasta şi-a exercitat drepturile sale prin dichiul Macarie de la mănăstirea „Sf. Ilie” de lângă Suceava, iar după 1780, prin arhimandritul Meletie, cu titlul de vicar general.

La cererea noilor autorităţi, episcopul Dositei Herescu a renunţat la jurisdicţia asupra judeţului Dorohoi iar mitropolitul Gavriil al Moldovei la jurisdicţia asupra judeţelor Suceava şi Câmpulung. Schimbul acesta, efectuat la 24 aprilie 1781, a permis ca întregul teritoriu anexat să formeze o singură eparhie.

Ca urmare, episcopul Dositei, la 12 decembrie 1781, se mută de la Rădăuţi la Cernăuţi şi îşi schimbă titulatura în „Dositei, episcop exempt”.

Urmează de acum o perioadă de tranziţii şi transformări în organizarea acestei eparhii.

În anul 1925 eparhia a primit titulatura „Mitropolia Bucovinei şi Hotinului”, în cadrul căreia s-a înfiinţat şi vechea Episcopie a Maramureşului în anul 1937.

După cedarea Bucovinei de nord, Mitropolia Bucovinei îşi stabileşte reşedinţa la Suceava. A continuat să se numească „Mitropolia Bucovinei” apoi „Mitropolia Bucovinei de Sud”. La 8 mai 1947, Adunarea Deputaţilor hotărăşte ca Mitropolia Bucovinei să devină „Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor”.

Din 1948, se va numi, Arhiepiscopia Sucevei şi Maramureşului până la desfiinţarea ei, la 26 februarie 1950.

În 1990, la reînfiinţarea vechii eparhii, i s-a acordat titulatura „Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor”. (surse: https://monumenteneamt.ro; https://ibn.idsi.md; https://www.arhiepiscopiasucevei.ro/istoric)