Sărbătoarea Anului Nou este adânc înrădăcinată în conștiința oamenilor. De-a lungul vremurilor, aceștia și-au exprimat în diverse forme bucuria de a trece într-un nou an. Era vorba de niște tradiții și obiceiuri legate de timp. Se poate spune că sărbătoarea decurgea din dorința oamenilor de a transforma timpul, cele rele se spală, cele bune se adună, oamenii devin mai buni. De aceea, acest moment, de trecere de la un an la altul, poartă în sine o obsesie străveche, aceea a neantizării vechiului an și a înnoirii.
Anul nou a fost sărbătorit încă din Antichitate, de popoarele vechi, babilonienii fiind, se pare, primii care l-au sărbătorit. Tradițiile românești de Anul Nou sunt, de asemenea, marcate de optimism, de sărbătoare și se pare că au fost influențate puternic de sărbătoarea romană a „Calendelor lui Ianuarie”. După numeroși cercetători, există însă și influențe traco-dacice. Toate aceste sărbători din Antichitatea precreștină aveau la bază o mentalitate tragică despre implacabila curgere a timpului, iar serbările din această perioadă a anului nu erau altceva decât ritualuri de îmbunare a divinităților.
Plugușorul – simbol al muncii
Un obicei general, practicat de români cu prilejul Anului Nou, este Plugușorul. Obicei agrar, cu adânci rădăcini în spiritualitatea românească, plugușorul este o colindă agrară declamată, cu elemente teatrale, avand ca subiect munca depusă pentru obținerea pâinii. Plugul, ornat cu hârtie colorată, panglici, șervete, flori, pe care se punea, eventual, și un brad, era o prezență nelipsită în cadrul acestei colinde.
Plugușorul se recită din casă-n casă în Ajunul Anului nou, seara, sau până în dimineața Anului Nou. Era practicat de copii sau adolescenți, ca și acum. Dar se spune că mai demult îl practicau numai bărbații în puterea vârstei. Izolat (în județele Botoșani și Galați) este consemnată și prezența femeilor în ceată. În general, se practica în cete mici, de 2-3 inși. Mai demult, se ura și în cete mai mari, care își alegeau un vătaf. Recitarea textului este însoțită de sunetul clopoțeilor, al buhaiului și de pocnetul bicelor. În scenariile mai complexe ale obiceiului apar și instrumente muzicale (fluier, cimpoi, tobă, cobză, vioară), dar și pocnitori și pușcoace, care amplifică atmosfera zgomotoasă în care se desfașoară obiceiul, spune Iuliana Bancescu în Obiceiuri tradiționale din România. Sărbători și imagini.
Înainte Anul Nou se sărbătorea primăvara
Unii cercetători leagă obiceiul de începutul primăverii, când se sărbătorea, mai demult, Anul Nou. Odată cu stabilirea datei acestuia la 1 ianuarie, se presupune că a migrat și obiceiul. Ca rasplată, colindătorilor li se dădeau colaci, fructe, bani, cârnați, pentru care se mulțumea.
În dimineața Anului Nou, ca o continuare a Plugușorului, copiii umblă cu semănatul. Ei aruncă semințe de grâu, porumb sau orez prin case și peste oameni. Rostesc o urare scurtă prin Bucovina („Sănătate! Anul Nou!”), primind în schimb bani, fructe, nuci, colaci. Mai recent însă s-a generalizat formula de la Sorcova, prezentă initial în centrul Moldovei: „Să trăiți/ Să-nfloriți/ ca merii, / ca perii, / În mijlocul verii, / ca toamna cea bogată / De toate-ndestulată!”.
Înainte sorcovele erau făcute cu ramaruri de măr, păr sau vișin înflorit
Altă formă de colind de Anul Nou este Sorcova. Mai demult, la Sfântul Andrei se puneau în apă, la înflorit, ramuri de măr, păr sau vișin. Cu ele se colinda din Ajun până în dimineața zilei de Sfântul Vasile. Astăzi acestea sunt înlocuite cu sorcove făcute din flori de hârtie colorată, ornate cu beteală. Obiceiul este practicat de copii, care intră în casă și le lovesc pe rând pe gazde cu sorcova, recitând formula. Prin Buzău, Prahova, Argeș, Teleorman și Olt se colindă mai întâi la fereastră, spre a le deștepta pe gazde.
În noaptea de Sf. Vasile cerul se deschide de trei ori
Anul calendaristic debutează cu sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare, unul dintre cei mai importanți sfinți ai Bisericii Ortodoxe, primul ierarh care a întemeiat, pe lângă biserici, spitale și azile pentru săraci. Moliftele Sf. Vasile, citite în unele biserici pe 1 ianuarie, la Praznicul sfântului, sunt considerate unele dintre cele mai puternice slujbe de dezlegare, fiind citite în cazul demonizaților, dar și la rugămintea celor care au nevoie de ele.
Citește și: Protocolul pentru servicii comunitare integrate, semnat de Ministerele Educației, Muncii și Sănătății
În tradiția românilor, se spune că în noaptea de Sf. Vasile cerul se deschide de trei ori pentru câte o clipă. Sf. Vasile este unul dintre sfinții care au făcut minunile cele mai mari și e considerat păzitor de duhuri rele, cu mare putere asupra dracilor.
Surse foto: www.oracoluletern.blogspot.ro, www.ziarelive.ro, www.crestinortodox.ro
