Ce este coxartroza direct din cabinetul unui specialist: Dr. Popescu Roman, Medic Specialist Ortopedie-Traumatologie

0

Coxartroza sau artroza la nivelul șoldului reprezintă o patologie cronică, degenerativă, dureroasă a articulației coxo- femurale (a șoldului), caracterizată de distrugerea cartilajului articular. Șoldul este una dintre cele mai frecvente articulații afectate. Are o evoluție lentă, progresivă de-a lungul anilor. Conform Centrului pentru Controlul si Prevenția Bolilor (CDC), din Statele Unite, riscul de a dezvolta coxartroză de-a lungul vieții este de 18.5% pentru bărbați și 28.6% pentru femei.

2. Anatomia articulației coxo-femurale și fiziopatologia coxartrozei

Este o articulație sinovială, sferoidală, adică suprafața convexă a capului femural se adaptează la concavitatea acetabulară (acetabul – cavitate delimitată de ilion, ischion si pubis, oase care formează bazinul – situat la unirea între trunchi și membrele inferioare).

Funcția primară a acestei articulații este de a suporta greutatea corpului și de a o transmite de la bazin către membrele inferioare în timpul mersului sau al ortostatismului. Ambele suprafețe articulare sunt acoperite de cartilaj (care este afectat în cadrul coxartrozei prin uzarea lui până la dispariția parțială sau totală).

Această patologie are ca principale modificări:
– distrugerea cartilajului
– cele de structură osoasă a capului femural și a cavității acetabulare
– pierderea formei și a conturului suprafețelor articulare prin deformarea (turtirea) capului femural

În timp, scade cantitativ lichidul sinovial, necesar în orice articulație sinovială și care participă la lubrifierea suprafețelor osoase articulare în timpul mișcării.Scăderea lichidului sinovial însoțită de neregularitatea suprafețelor articulare accelerează uzura articulației. În cursul evoluției afecțiunii, se distruge cartilajul articular, apoi capul femural și cavitatea acetabulară (ca un tavan pentru capul femural), fapt care determină limitarea severă a mobilității șoldului.

3. Factori de risc

Coxartroza implică unul sau mai mulți factori de risc precum următorii:
– vârsta
– sexul feminin
– factori genetici (istoric familial de coxartroză)
– traumatisme în antecedente la nivelul articulației șoldului (accident rutier, cădere de la înălțime)
– factori ocupaționali (atleți, cei care ridică greutăți, ortostatism prelungit – statul în picioare mult timp)
– obezitatea
– patologii congenitale de șold (displazie congenitală de șold, coxa vara sau valga)

Citește și 10.000 de doze de vaccin antigripal pentru imunizarea copiilor între 6 luni şi 3 ani

 

Chiar dacă nu aveți nici unul din factorii de risc enumerați mai sus, acest fapt nu exclude posibilitatea apariției coxartrozei.

4.Simptomatologie

Durerea este cel mai comun simptom al coxartrozei, se dezvoltă de obicei lent, progresiv, dar există și situații în care debutul poate fi brusc. În stadiile avansate, durerea poate să apară inclusiv pe parcursul nopții. Acest simptom (durerea) poate fi localizat, la pacienții suferinzi de coxartroza, în zona inghinală sau coapsă, cu iradiere în zona fesieră sau către genunchi si poate sa fie meteosensibil (la schimbarea vremii durerile sunt mai intense).

Limitarea mișcărilor articulare reprezintă un alt simptom frecvent în cadrul coxartrozei.
În timp pacientului suferind de coxartroză, îi sunt afectate activitățile zilnice din cauza durerii și scăderii mobilității.

Poziția vicioasă tipică a șoldului (în stadiile avansate) este în rotație externă (membrul inferior se rotește către extern), flexie (coapsa este ușor flectată către trunchi) și adducție (membrul inferior afectat este apropriat de membrul opus).

5.Investigații

Examenul radiologic este de elecție pentru diagnosticul coxartrozei. Se folosesc cel puțin două incidențe radiologice: antero-posterioară (față) și profil (lateral). În plus, examenul radiologic poate evidenția defectele configurației osoase. Alte investigații, precum RMN sau CT pot fi necesare în situații particulare pentru evaluarea coxartrozei.

6.Evoluție și prognostic

Prognosticul este uneori greu de stabilit, dar leziunile osoase și cartilaginoase avansează în timp, determinând afectarea ireversibilă a întregii articulații coxo-femurale.

7. Complicații

Cea mai frecventă complicație este afectarea bilaterală a articulației coxo-femurale dar și a altor articulații (tulburări de statică funcțională a bazinului, a coloanei și a genunchiului/genunchilor). Consecutiv scăderii mobilității, în timp, sedentarismul conduce la obezitate care accelerează coxartroza.

8.Tratament (conservator și chirurgical)

Tratamentul conservator al coxartrozei presupune scăderea ponderală, menajarea șoldului, evitarea traumatismelor, activitate fizică ușoară, folosirea unui baston (de înălțime adaptată pacientului, pe care pacientul îl va folosi în mâna opusă șoldului afectat), kinetoterapie (menține/ crește flexibilitatea mișcărilor de la nivelul șoldului și crește forța musculaturii șoldului) și hidrokinetoterapie (gimnastică medicală în apă). În cazul în care un membru este mai scurt decât celălalt, inegalitatea de membre se corectează prin adaptarea încălțămintei la membrul scurtat.

Tot în cadrul tratamentului conservator intră și terapia medicamentoasă – antiinflamatoare nesteroidiene (cu administrare locală sau generală) sau steroidiene – strict conform indicațiilor medicului ortoped, antialgice sau infiltrații locale intra-articulare cu soluții vâsco-elastice), cu mențiunea că terapia medicamentoasă are efecte temporare, fiind folosită pentru controlul simptomatologiei dureroase.

Citește și Primii bebeluși asupra cărora se folosește editarea genetică au un risc crescut de deces timpuriu

Tratamentul chirurgical este singurul curativ (oprește evoluția bolii sau o vindecă). Deși există multiple procedee chirurgicale (osteotomii femurale sau pelvine – operații de reorientare acetabulară, artrodeză- operație de blocare a articulației șoldului), voi exemplifica doar artroplastia cu proteză totală de șold, fiind cea mai des utilizată intervenție chirurgicală în coxartroză.Artroplastia totală de șold presupune îndepărtarea suprafețelor osoase și cartilaginoase afectate (acetabulare și ale capului femural) și înlocuirea cu componente protetice (componente din titan, ceramică sau alte materiale disponibile) adaptate fiecărui caz în parte.

Protezele totale de șold utilizate în coxartroză pot fi cimentate sau necimentate.

Artroplastia totală de șold cimentată:
– este utilizată mai frecvent la persoanele vârstnice
– la pacienți cu calitate osoasă scăzută (osteoporoză avansată, boala Paget, poliartrită reumatoidă)

Artroplastia totală de șold necimentată:
– cele mai folosite proteze sunt cele de titan, cu suprafață poroasă care favorizează integrarea -fixarea osoasă (structura osoasă intră în porii protezei.

Alegerea tipului de proteză rămâne la latitudinea chirurgului ortoped în funcție de fiecare pacient in parte.

9. Recuperare medicală

Recuperarea medicală după artroplastie de șold este obligatorie, respectând protocoale standardizate sau individualizate în funcție de vârsta pacienților, comorbidități și complianță.

NB: Acest articol este destinat exclusiv pacienților pentru informare. Pentru mai multe detalii consultati medicul ortoped.

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here