Motto:
„Să ții în palmă sufletul unui copil este, cu siguranță, un privilegiu.
Să fii important în viața unui copil este, poate, un dar divin.”
(J.J. Rousseau)
Pe parcursul a doi ani şcolari am desfăşurat îm grădiniţă, la grupa ce o conduc- grupa „Piticii”, Proiectul Educaţional Naţional „Meseria de părinte” pornind de la premiza că un părinte niciodată nu poate spune că ştie totul privind creşterea corectă a copilului său.
Un sfat bun venit de la cei din jur, specialişti sau nu, aplicat corect şi ţinând cont de vârsta şi de temperamentul copilului, poate îmbunătăţi dezvoltarea micuţului atât din punct de vedere fizic, psihic, intelectual, cât mai ales, la această vârstă, pe plan emoţional.
Am început activitatea de promovare a desfăşurării proiectului cu emoţii. Mă gândeam cum vor reacţiona părinţii la propunerea mea: vor fi reacţii pozitive sau negative, vor fi entuziasmaţi „da, este foarte benefic” sau apatici „dacă zice doamna…”.
Spre bucuria mea, părinţii au primit foarte bine propunerea astfel, 22 de părinţi din 26 s-au înscris pentru a participa la desfăşurarea proiectului. Pentru proiectarea temelor am studiat atât documentele proiectului, cât şi alte materiale şi studii de specialitate specifice vârstei preşcolare, în special copiilor de 5 ani.
Pentru desfăşurarea într- o atmosferă plăcută, captivantă, relaxantă, dar totodată participativă, am stabilit, cu toţii, de la început un regulament constructiv: reguli de conduită reguli de conduită (să fim punctuali, să oprim telefonul, să colaborăm cu copilul, să interacţionăm civilizat, să ne respectăm), planificarea perioadei de desfăşurare a proiectului, durata unei activităţi, modul de participare şi desfăşurare, etc.
Am ales temele cu grijă, temele trebuiau să aibe un conţinut ştiinţific şi didactic corect, dar şi un grad crescând ca interes din partea părinţilor, urmărind totodată să nu le dezamăgesc entuziasmul de la începutul derulării proiectului.
Am coroborat tematica din proiect cu necesităţile întâlnite la grupa mea de preşcolari. Materialul folosit a fost atât demonstrativ (cartea suport de dezbatere, panou tematic, referate, fişe tematice, etc), cât şi distributiv (insigne personalizate, caiete tematice, fişe de lucru în parteneriat părinţi- copil, chestionare, foi, creioane colorate, acuarele, etc ).
Am dorit ca, folosind acest material să stimulez interacţiunea părinţi- copil, părinţi- educatoare, dar şi părinţi- părinţi. Am moderat discuţiile dintre părinţi când făceau schimburi de experienţă personală privind subiectele discutate ducându- le spre o finalitate pozitivă.
In cadrul proiectului am desfăşurat unele teme având următorii parteneri educaţionali: părinţii/bunicii copiilor, prof. înv. primar, consilierul şcolar şi profesorul logoped de la CJARE Prahova, Editura Explorator Ploieşti- Revista Luminiţa, Trupa de Păpuşi.
In desfăşurarea activităţilor s-au prezentat materiale şi s-au folosit metode didactice interactive sub forma de: ppt, fişe de lucru pentru părinţi, unele singuri, altele împreună cu copilul, altele pe grupuri de părinţi, chestionare.
Toate aceste mijloace didactice ducând la stimularea stimei de sine, de încurajare şi optimism în relaţia părinte- copil.
La unele din activităţi, împreună cu părinţii am oferit copiilor stimulente: cărţi de poveşti, diplome (cel mai bun povestitor, pictor, artist, constructor), iar la o altă activitate, copiii au oferit părinţilor diploma Cel mai bun părinte.
Fiecare activitate s- a încheiat prin rezolvarea unei fişe/lucrări din caietul suport folosit pentru derularea proiectului „Meseria de părinte”. Fişa/lucrarea a fost rezolvată de copii în parteneriat cu părinţii. Colaborând cu dumnealor în rezolvarea unei teme, copilul capătă încredere în sprijinul şi susţinerea venite din partea părinţilor.
Concluziile experimentului
Ajutorul dat moderat şi cu blândeţe le demonstrează copiilor faptul că se pot baza pe părinţi la nevoie, pornind chiar şi de la reuşita unei teme la care, pot uneori întâmpina greutăţi în rezolvare. Lucrul acesta le conferă o stare de siguranţă, încredere şi linişte sufletească.
Am sugerat părinţilor să desfăşoare acasă diferite activităţi în parteneriat cu copiii: gospodăreşti, muzicale, jocuri de rol, să le citescă în fiecare seară o poveste, să completeze în caietul de lucru, care avea teme de lucru atât pentru copil, cât şi în parteneriat copil- părinte, realizarea de lucrări artistico- plastice şi practice împreună, activităţi sportive.
Totodată ar fi benefic să se stabilească reguli de comportament şi activitate ale copilului în familie. De asemenea, în fiecare seară să se poarte o discuţie despre ce a făcut copilul în acea zi: mulţumiri şi neplăceri, realizări şi eşecuri. Părinţii au înţeles că nu alintul exagerat, ci tonul afectuos, dar ferm şi exemplele de bună practică oferite de cadrele didactice şi părinţi duc la o bună educare a copiilor.
Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi
De mare folos mi-a fost în derularea temelor, cartea Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi – Augusto Cury. Exemplele din carte au fost utilizate uneori ca punct de plecare în discuţii, alteori au fost folosite ca un feedback al celor discutate în activitate.
Deși, la început am fost un pic reticentă la modul cum vor participa la discuţii părinţii, deoarece nu toţi vor să îşi expună în public viaţa personală cu bune şi mai ales cu rele, am rămas profund încântată de felul cum decurgeau discuţiile la întâlniri.
Părinţii erau deschişi la enumerarea greutăţilor întâmpinate cu micuţii, dialogau între ei, aproape eu eram doar un moderator, îşi dădeau unii altora sfaturi. Se discuta pe marginea temei propuse dându- se exemple personale, întâlnite în viaţa familiei. Au fost părinţi care aduceau exemple şi de ale copiilor de acasă, cerând sfaturi de rezolvare.
Părinţii au înţeles că scopul proiectului nu este numai de a prezenta doar părţile pozitive ale relaţiei părinţi- copii, ci şi de a căuta metode de rezolvare a greutăţilor sau neajunsurilor întâmpinate în educaţia propriilor copii.
Am fost surprinsă plăcut să observ pe parcursul desfăşurării proiectului că la doi copii au venit la mai multe activităţi, să participe concomitent ambii părinţi şi pentru că grupul ţintă viza şi bunicii doritori, la o fetiţă au dorit să participe concomitent şi mama, şi bunica.
Coordonarea şi monitorizarea desfăşurării proiectului au fost asigurate de echipa de management a proiectului, prin coordonatorii de specialitate, inspector școlar pentru învăţământ preșcolar din cadrul ISJ Prahova şi directorul grădiniţei.
Intâlnirile dintre educatoarele ce desfăşurau proiectul şi doamna inspector au vizat modul de prezentare teoretică a desfăşurării proiectului, dar şi schimburi de strategii didactice concrete de desfăşurare a temelor propuse.
Evaluarea proiectului s-a realizat prin completarea chestionarului final şi compararea ideilor finale despre proiect cu ideile sugerate de la începutul proiectului. De asemenea, s-a „desfrunzit” copacul în care, la începutul proiectului, părinţii au ataşat „frunze” cu aşteptările lor de la proiect.
S-au analizat realizările şi minusurile urmând ca în anul şcolar următor să se îndeplinească pozitiv toate aşteptările din parteneriatul copil- familie- grădiniţă.
In urma discuţiilor şi chestionarelor completate de părinţi am constatat că aceştia au fost mulţumiţi de participarea la proiect spunând că au avut de învăţat multe lucruri privind o relaţie mai bună, constructivă cu copilul lor.
Toate acestea, dar şi discuţiile asupra datelor din chestionarele 
centralizate iniţial şi final au fost un real schimb de experienţă care au dus la realizarea cu succes a proiectului propus spre desfăşurare la grupa mea.
Citiți și Voi fi școlar isteț
Scris de prof. înv. preşc. Georgeta Panait, Grădiniţa „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, Ploieşti
