1 Decembrie este Ziua Naţională a României, adoptată prin lege după înlăturarea regimului comunist. Din punct de vedere istoric, la 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 de delegaţi şi sprijinită de peste 100.000 de români veniţi din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţie prin care s-a consfinţit unirea tuturor românilor din Transilvania, întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) şi Ţara Ungurească (Crişana, Sătmar şi Maramureş) cu România.
Ziua de 1 Decembrie 1918 încununează deci lupta românilor transilvăneni pentru Unitate Naţională şi marchează momentul creării României Mari, situându-se în continuarea precedentelor acţiuni unioniste ale fraţilor din Basarabia (27 martie 1918) şi Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918).
1 Decembrie – Scurt istoric
1 Decembrie a fost adoptată ca zi naţională a României în anul 1990, fiind promulgată de fostul preşedinte Ion Iliescu şi publicată ulterior în Monitorul Oficial.
1 Decembrie nu a fost singura zi naţională. România a mai schimbat două astfel de sărbători în trecut. Între anii 1866-1947, 10 mai a fost considerată Ziuna Naţională a României, deoarece Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus în ziua de 10 mai 1866 jurământul în faţa adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. În amintirea acestui eveniment, la 10 mai 1877, Carol a proclamat în faţa parlamentului independenţa României.
După abdicarea regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, a fost proclamată Republica Populară Română. Astfel, ziua de 23 august a fost adoptată drept zi naţională, sub numele oficial de ziua insurecţiei armate antifasciste și a fost serbată cu mare fast până la căderea regimului comunist.
Ziua Naţională este despre dragostea de patrie
„Sunteţi legaţi de-acest pământ al patriei prin tot ce-a fost înaintea voastră, prin tot ce va veni după voi; prin aceia care v-au născut şi prin aceia pe care îi veţi naşte; prin trecut şi prin viitor; sunteţi legaţi prin mormintele strămoşilor şi prin leagănele nepoţilor” (Jaures)
Termenul „patriae” derivă din latinescul „pater” (părinte) şi indică în general pământul natal, pământul părinţilor (moşilor şi strămoşilor), adică ţara, naţiunea, locul în care oamenii se simt legaţi afectiv prin origine, sânge, limbă, istorie, cultură şi memorie.
Există pe lume mai multe feluri de iubire, între acestea regăsim și iubirea de patrie. Iar iubirea de patrie înseamnă, de fapt, patriotismul fiecăruia dintre noi.
Citește și: Laurențiu Sima, tubistul de la Ateneul Român: Chiar nu poți să zici că mori de foame cu muzica
Dragostea de patrie înseamnă dragostea pentru locul în care te-ai născut şi crescut, pentru locul în care ai rostit pentru prima oară cuvântul mama, e dragostea pentru părinţi, fraţi şi bunicii care te-au legănat în primii ani de viață. E dragostea pentru toți cei care și-au sacrificat viața pentru ca patria să existe, e dragostea pentru cei care au murit în temnițele comuniste neabdicând de la idealurile de libertate. E dragostea pentru Eminescu, Brâncuşi, Enescu şi mulţi alţii care ne-au făcut mândri că suntem români.
Dragostea de patrie înseamnă să fii recunoscător strămoșilor pentru fiecare palmă de pământ pe care calci. Iar Ziua Naţională este un bun prilej pentru a ne aduce aminte că mii de oameni au murit acum aproape 100 de ani pentru ca românii să trăiască în aceeaşi ţară.
În concluzie, cred că fiecare dintre noi, acolo unde suntem, putem să ne iubim ţara prin gesturi simple: haideţi să învăţăm să ne pese şi de binele celorlalţi, să ne facem bine treaba acolo unde suntem şi să ne asumăm ceea ce suntem, cu bune – pe care trebuie să le dezvoltăm – şi cu rele – cu care trebuie să luptăm!
La mulţi ani, România ! La mulţi ani tuturor românilor, indiferent unde vă aflaţi!
Autor: P. Manișor
Sursă foto:www. ziuaconstanta.ro, www.unica.ro
