Raluca Somoghi este lector universitar la Facultatea de Tehnologia Petrolului şi Petrochimiei din cadrul Universității Petrol și Gaze din Ploiesti și a fost de acord să ofere redacției Pedagoteca un interviu exclusiv prin care ne oferă o perspectivă fascinantă asupra unei cariere dedicate științei și educației.
Interviul dezvăluie nu doar traseul profesional al Ralucăi Somoghi, ci și pasiunea și dedicarea pentru chimie, provocările întâmpinate în carieră, precum și valorile și sfaturile pe care le transmite studenților săi.
Cum ai ajuns să îndrăgești chimia?
Viața m-a cam purtat spre acest domeniu, încet și sigur. Provin dintr-o familie de profesori, mama a fost profesoară de chimie la o școală generală, iar tata profesor Conferențiar la Facultatea Tehnologia Petrolului și Petrochimie, la UPG (până în 2000). Ulterior s-a orientat pentru o carieră în Petrol.
La liceu am fost în clasa de bio-chimie, iar în clasa a XII-cea mi s-a părut ca Politehnica din București, Facultatea de Chimia Industrială, ar fi cea mai potrivită alegere. Visam într-o perioadă să fiu artistă, dar parcă nu mă vedeam fără un job real. Așa că am devenit inginer chimist în 2004. A fost o discuție cu ai mei să fac masterul la UPG – Ploiești, dar nici prin cap nu îmi trecea să părăsesc Bucureștiul. Masterul l-am făcut tot la UPB, și între timp m-am angajat la un institut național de cercetare – ICECHIM, la care încă mai sunt, dar cu jumătate de normă.
Deci dacă îndrăgesc chimia … e tot ce am făcut în ultimii 30 de ani! Și, așa cum le zic studenților: Chimia e în tot: în mâncare, în haine, în tot ce ne înconjoară (mase plastice), până și când ne îndrăgostim … e tot chimie!
Este studiul Chimiei unul anevoios?
Orice am studia implică timp, concentrare, repetare, și nu în ultimul rând, un gram de interes. Nu cred că este mai anevoios decât alte materii, dar mie personal, mi se pare mult mai interactiv. Partea de cercetare experimentală, faptul că poți să lucrezi practic în laborator, că după ce sintetizezi un material, o substanță, poți să o și testezi prin diferite metode de analiză, rezultatele fiind ulterior interpretate și transformate în proiecte de cercetare/articole științifice pare că e mult mai mult decât un job obișnuit la birou timp de 8 ore. Știu, am dus mai departe întrebarea, dar și pentru studenți este același lucru. Laboratoarele de chimie au fost cel mai greu de ținut în pandemie, cum să înveți să faci reacții chimice fără să ții eprubeta în mână? Studenții se uitau la filme realizate de profesori în laborator, vă puteți imagina?
Care sunt calitățile unui viitor chimist?
Chimist este puțin cam generalist spus. Din când în când îmi întreb studenții ce vor să se facă atunci cînd vor fi mari – adică ce ar vrea să lucreze când termină facultatea! Unii știu exact, unii încă mai caută încercînd diferite job –uri. Eu simt că nevoia de ingineri (în orice domeniu) va fi din ce în ce mai mare. Cu tot cu automatizarea excesivă, este în continuare nevoie de oameni care să știe să folosească aparatele, să le repare, etc. La institut lucrez pe un microscop electronic de transmisie, unaparat extrem de scump si de sensibil. Problema este că singurul inginer de service, un domn extrordinar, mai are câțiva ani până la pensie, iar în locul lui nu se arată nimeni. Vom fi nevoiți să aducem specialiști din afară care vor costa de n ori mai mult. De ce? Noi chiar nu avem oameni capabili?
Calitățile unui chimist/inginer chimist? Ca în orice meserie, câte puțin din fiecare: studiu, plăcerea de lucra cu substanțele (unele miros, pot fi toxice, radioactive, otrăvitoare), răbdare (unele reacții durează mai multe ore), salariu nu întotdeauna foarte atractiv, și ce e foarte important, șansa.
În ce mă privește, cred că șansa m-a adus în punctul în care sunt. Nici măcar când am terminat facultatea nu mi-am imaginat că voi ajunge profesor de chimie. Am făcut modulul psiho-pedagogic cu gândul că nu voi avea nevoie de el, dar cine știe?? După 20 de ani chiar am avut nevoie de el!
Așa că, un mic sfat celor care citesc: daca vă apare în cale un bănuț (sau orice altceva) aplecați-vă și luați-l, nu se știe când poate ai nevoie de el!
Cum este tranziția de la cercetător la profesor?
Nu este ușoară din mai multe considerente. Cred că mi-am adus aminte cum priveam ca student profesorii, iar tracul de a vorbi în fața studenților a fost foarte mare la început. Nu că acum nu ar mai fi..
De când sunt in mediul Universitar am fost implicată în multe activități, Admitere în vară și în toamnă, Practică la Rompetrol Lukoil, diferite Comisii, lucrări de diseratație, etc. Constant apar activități noi, și destul de solicitante. Din fericire unele sunt și interesante.
Singurul lucru care nu mă atrage este dezinteresul studenților combinat cu (din cand in cand) lipsa de respect. Din păcate nu știu cum se pot combate …
