Cine sunt cei cinci juriști care păzesc palatul Facultății de Drept de la Universitate

Deasupra ușilor principale se află statui reprezentând mari legiuitori și juriști din antichitate, simbolizând fundamentul și evoluția dreptului de-a lungul istoriei. Printre personalitățile reprezentate se numără:

Licurg – Legendarul Legiuitor al Spartei

Licurg (Lycurgus) este considerat fondatorul sistemului politic, social și militar al Spartei, deși existența sa reală rămâne incertă. Se estimează că ar fi trăit în secolul IX sau VIII î.Hr., iar surse precum Plutarh și Herodot îl prezintă fie ca rege, fie ca regent.

Acestuia i se atribuie crearea unei constituții bazate pe egalitate, disciplină și devotament față de stat, cunoscută sub numele de „Rhetra”. Această reformă a transformat Sparta într-o societate strict organizată, în care fiecare aspect al vieții era subordonat menținerii unei armate puternice și disciplinate.

Sistemul politic spartan

Licurg a structurat guvernarea Spartei astfel încât să existe un echilibru între diferite instituții:

• Doi regi – aveau roluri militare și religioase, dar puteri limitate.
• Gherusia (Consiliul bătrânilor) – compus din 28 de membri cu vârsta peste 60 de ani și cei doi regi, având atribuții legislative și judiciare.
• Apella (Adunarea poporului) – cetățenii spartani votau asupra propunerilor legislative.
• Eforii (cinci efori aleși anual) – supravegheau regii și asigurau aplicarea legilor.

Societatea și educația militară

Pentru a păstra Sparta puternică, Licurg a impus un stil de viață auster și o educație strict militarizată:

• Agoge – băieții spartani erau luați de la vârsta de 7 ani și antrenați în tabere militare pentru a deveni războinici de elită.
• Interzicerea luxului – aurul și argintul au fost eliminate din circulație, fiind înlocuite cu monede de fier.
• Syssitia (mese comune) – bărbații mâncau împreună pentru a încuraja egalitatea și disciplina.
• Periecii și ilotii – economia se baza pe iloti (sclavi), care lucrau pământul, și pe perieci (meșteșugari liberi), ce se ocupau de comerț și artizanat.

Reformele atribuite lui Licurg au modelat Sparta într-o cetate dominată de spirit militar și disciplină, lăsând o moștenire unică în istoria Greciei antice.

Solon – Arhitectul Reformelor Ateniene

Solon (c. 640 î.Hr. – c. 560 î.Hr.) a fost un legislator, poet și om de stat atenian, recunoscut drept unul dintre cei șapte înțelepți ai Greciei. Ca arhonte al Atenei, el a inițiat reforme politice, sociale și economice esențiale pentru reducerea inegalităților și stabilizarea societății, punând astfel bazele democrației ateniene.

În secolul VII î.Hr., Atena era profund divizată: aristocrații dețineau controlul asupra pământurilor și instituțiilor politice, în timp ce țăranii și meșteșugarii sufereau din cauza datoriilor, mulți ajungând sclavi pentru neplata acestora. În acest context, Solon a fost ales arhonte în anul 594 î.Hr., primind puteri extraordinare pentru a reforma statul.

Reforme economice

Pentru a combate criza socială și economică, Solon a implementat măsuri menite să echilibreze distribuția resurselor și să stimuleze dezvoltarea economică:

• Abolirea sclaviei pentru datorii – cei care își pierduseră libertatea din cauza datoriilor au fost eliberați.
• Ștergerea datoriilor („seisachtheia”) – o reformă radicală care a ușurat povara economică a țăranilor.
• Limitarea acumulării de terenuri de către aristocrați pentru a preveni concentrarea excesivă a puterii economice.
• Promovarea comerțului și meșteșugurilor, încurajând dezvoltarea unei economii mai dinamice.

Vezi și: Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat actul normativ care modifică legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe

Reforme politice

Solon a înlocuit criteriul aristocratic al originii cu unul bazat pe avere, reorganizând cetățenii atenieni în patru clase sociale, în funcție de venituri:

• Penticosemedimnoi – cei mai bogați, eligibili pentru cele mai înalte funcții politice.
• Hippeis (cavalerii) – clasa mijlocie superioară, cu acces la funcții importante.
• Zeugites (micii proprietari de pământ) – puteau participa în Adunarea Populară și deține roluri militare.
• Thetes (muncitorii săraci) – fără drepturi politice majore, dar cu drept de vot în Adunarea Populară.

Această organizare a extins participarea politică și a pregătit drumul spre democrația ateniană.

Reforme juridice

Pentru a garanta un sistem juridic mai echitabil, Solon a introdus:

• Dreptul tuturor cetățenilor de a face apel în fața tribunalelor, nu doar al aristocraților.
• Tribunalul Heliaia, unde cetățenii puteau participa ca judecători.
• Limitarea puterii excesive a magistraților aristocrați, reducând astfel influența nobilimii asupra justiției.

Prin reformele sale, Solon a pus bazele unei societăți mai echilibrate, în care participarea civică și dreptatea socială au devenit principii fundamentale ale Atenei.

Marcus Tullius Cicero – Oratorul și Gânditorul Republicii Romane

Marcus Tullius Cicero (106 î.Hr. – 43 î.Hr.) a fost unul dintre cei mai mari oratori, filozofi, scriitori și oameni politici ai Romei antice. Considerat un pilon al retoricii și al dreptului, el a avut o influență profundă asupra culturii juridice și politice occidentale.

Născut în Arpinum, la sud-est de Roma, într-o familie de rang ecvestru, Cicero a devenit un apărător fervent al Republicii Romane. S-a opus dictaturii, manifestându-se vehement împotriva lui Iulius Cezar și a succesorilor săi. După asasinarea lui Cezar în 44 î.Hr., Cicero a încercat să salveze Republica, denunțând pericolul reprezentat de Marc Antoniu printr-o serie de discursuri numite „Filipice”, inspirate de cele ale lui Demostene împotriva regelui Filip al II-lea al Macedoniei. Această opoziție i-a fost fatală: în 43 î.Hr., la ordinul lui Marc Antoniu, Cicero a fost declarat inamic al statului și executat.

Moștenirea literară și filozofică

Cicero a lăsat în urmă lucrări esențiale pentru înțelegerea gândirii politice și juridice romane:

• „De Oratore” – un tratat despre arta vorbirii, evidențiind rolul retoricii în viața publică.
• „De Republica” – o analiză a sistemului politic roman, pledând pentru un echilibru între monarhie, aristocrație și democrație.
• „De Legibus” – un studiu despre filozofia dreptului, susținând că legile trebuie să fie fundamentate pe dreptatea naturală.
• Scrisori și discursuri politice – documente valoroase care oferă o imagine detaliată asupra vieții politice și sociale din perioada sa.

Prin ideile sale, Cicero a influențat profund gândirea juridică și politică europeană, iar scrierile lui continuă să fie studiate și apreciate pentru claritatea și forța lor argumentativă.

Papinian – Juristul care a apărat dreptatea cu prețul vieții

Aemilius Papinianus, cunoscut sub numele de Papinian (142–212 d.Hr.), a fost unul dintre cei mai mari juriști ai Romei antice și un magistrat influent în Imperiul Roman. Recunoscut pentru integritatea sa morală și înțelepciunea juridică, el a avut un rol esențial în dezvoltarea dreptului roman.

Papinian a fost consilier juridic și magister libellorum (responsabil cu redactarea petițiilor către împărat) sub domnia lui Septimius Severus (193–211 d.Hr.). După moartea acestuia, a fost numit prefect al pretoriului, cea mai înaltă funcție juridică și administrativă din imperiu, în timpul domniei fiului lui Sever, Caracalla.

Refuzul său de a justifica uciderea fratelui lui Caracalla, Geta, l-a transformat într-un simbol al curajului și al independenței justiției. În 212 d.Hr., din acest motiv, a fost executat la ordinul împăratului.

Moștenirea juridică

Papinian a influențat profund dreptul roman, iar lucrările sale au devenit repere fundamentale pentru juriști și judecători:

• „Quaestiones” (37 de cărți) – o colecție de întrebări și răspunsuri juridice asupra unor probleme complexe de drept.
• „Responsa” (19 cărți) – o serie de opinii juridice utilizate ca precedent în deciziile judiciare.

Aceste scrieri au fost intens studiate în școlile de drept și au stat la baza „Corpus Juris Civilis”, codificarea dreptului roman realizată de împăratul Iustinian în secolul al VI-lea. Prin gândirea sa, Papinian a rămas o figură emblematică a justiției și a eticii juridice.

Justinian I, cunoscut și sub numele de Flavius Petrus Sabbatius Iustinianus (482–565 d.Hr.), a fost unul dintre cei mai remarcabili împărați ai Imperiului Bizantin. A domnit între 527 și 565 d.Hr., lăsând o moștenire deosebită prin reformele sale administrative, juridice și prin realizările grandioase în domeniul construcțiilor, cum ar fi celebra Catedrala Hagia Sofia din Constantinopol.

Unul dintre cele mai semnificative legate de domnia sa este codificarea dreptului roman, cunoscută sub numele de Corpus Juris Civilis. Realizată între 529 și 534 d.Hr., această colecție de legi a devenit fundamentul dreptului european modern. Corpus Juris Civilis cuprinde patru componente esențiale:

• Codex Justinianus – o adunare a legilor și decretele imperiale.
• Digesta (sau Pandectele) – interpretările și comentariile juriștilor romani celebri, cum ar fi Papinian și Ulpian.
• Institutiones – un manual pentru studenții de drept, ce explica principiile fundamentale ale legislației romane.
• Novellae Constitutiones – legi noi emise pe parcursul domniei sale.

Aceste reforme au avut o influență considerabilă asupra sistemelor juridice europene și stau la baza dreptului civil modern.

Justinian

Justinian a avut și o viziune ambițioasă de a restaura Imperiul Roman la gloria sa anterioară. Sub conducerea generalilor săi Belisarius și Narses, a lansat o serie de campanii militare pentru a recuceri teritorii pierdute. Printre cele mai notabile cuceriri se numără:

• Nordul Africii, de la vandali (533–534).
• Italia, de la ostrogoți (535–554), incluzând orașele Roma și Ravenna.
• Sudul Spaniei, de la vizigoți (554).

Cu toate că aceste cuceriri au fost remarcabile, ele s-au dovedit a fi costisitoare și greu de menținut, iar pe termen lung au dus la slăbirea Imperiului Bizantin.

Ce e scris pe fațadele palatului

Pe fațadele palatului, aripile laterale sunt decorate cu basoreliefuri realizate de sculptorul Mac Constantinescu, care ilustrează scene simbolice legate de justiție și drept:

• „Eliberarea unui sclav în fața magistraților din Forul roman”: Această scenă reprezintă actul de manumisiune, prin care un sclav era eliberat și devenea cetățean liber, subliniind importanța dreptății și a demnității umane în societatea romană.

• „Justinian înconjurat de magistrați”: În acest basorelief, împăratul Justinian este prezentat alături de consilierii săi juridici, simbolizând colaborarea în procesul de codificare și aplicare a legilor, precum și autoritatea sa supremă în domeniul justiției.

Aceste lucrări nu doar că înfrumusețează palatul, dar transmit și un mesaj puternic despre valorile fundamentale ale dreptului și importanța cunoașterii și respectării tradițiilor juridice.

Prin reprezentarea acestor scene și figuri emblematice, Palatul Facultății de Drept subliniază rolul său esențial ca bastion al educației juridice și al promovării principiilor de dreptate și echitate.

În concluzie, Palatul Facultății de Drept al Universității din București nu este doar un monument arhitectural deosebit, ci și un simbol al continuității și al respectului față de tradițiile juridice.