Întrebare: Cum mănânci un elefant?
Răspuns: Bucată cu bucată
A devenit deja o tradiție ca o dată la trei ani să ne mirăm de rezultatele PISA, fără să punem cu adevărat degetul pe rană. Încerc să stric această tradiție, făcând o prezentare scurtă a fenomenului de analfabetism funcțional, cu precizarea că aceasta este doar o bucată din elefantul care este sistemul de învățământ din România.
Abilitatea copiilor de a înțelege un text este un construct complex care este prezis de doi factori principali: abilitatea de a decoda (citi) automatizat și abilitățile lingvistice (Gough & Tunmer, 1986). Această structură teoretică este sprijinită de multe studii empirice desfășurate în țări vorbitoare de engleză (Lonigan, et. al., 2018), norvegiană (Lervåg, et al., 2018), greacă (Protopapas et al., 2012), portugheză (Cadime et al., 2017), italiană (Tobia & Bonifacci, 2015), finlandeză (Torppa et al., 2016) sau chineză (Ho, et al., 2017).
Recent, am implementat primul studiu empiric din România care testează această teorie (Dolean et al, under review) pe un eșantion reprezentativ de elevi la nivel național. Rezultatele au arătat că cei doi factori explică performanța elevilor de clasa a 2-a în proporție de 92%. Două studii recente din Norvegia au arătat că cele două abilități prezic 96% din performanța copiilor de clasa a 2-a (Lervåg, et al., 2018) și 99% din performanța elevilor din clasa 1 (Hjetland et al., 2018). Aceste procente sunt imense și au o utilitate practică foarte evidentă.
Pentru ca să creștem performanța elevilor la teste care evaluează înțelegerea textului citit, trebuie să îmbunătățim abilitatea copiilor de a decoda automatizat și abilitățile lor lingvistice.
