Zahărul este prezent peste tot în alimentația modernă a copiilor – de la dulciuri și sucuri, până la cereale, iaurturi sau produse aparent „sănătoase”.
Întrebarea pe care și-o pun tot mai mulți părinți este simplă, dar importantă: le dăm sau nu le dăm copiilor zahăr? Răspunsul specialiștilor nu este unul extrem, ci ține de cantitate, frecvență și context.
Zahărul nu este un „dușman”, dar nici un aliment necesar
Din punct de vedere nutrițional, organismul copiilor nu are nevoie de zahăr adăugat. Glucoza necesară funcționării creierului provine natural din alimente precum fructele, legumele, cerealele integrale și lactatele. Zahărul adăugat nu aduce beneficii nutriționale reale, ci doar calorii goale.
Totuși, interzicerea completă a zahărului nu este recomandată. Studiile arată că restricțiile foarte dure pot duce, pe termen lung, la relații nesănătoase cu mâncarea, episoade de exces sau vinovăție.
Care sunt riscurile consumului excesiv de zahăr la copii
Consumul frecvent și în cantități mari de zahăr este asociat cu multiple probleme de sănătate, mai ales la copii:
– creșterea riscului de carii dentare
– fluctuații bruște de energie și iritabilitate
– dificultăți de concentrare
– creștere în greutate și risc de obezitate
– formarea unor obiceiuri alimentare nesănătoase pe termen lung
Copiii sunt mai sensibili la efectele zahărului, iar gustul dulce intens le poate „educa” preferințele alimentare încă de la vârste mici.
Ce recomandă organizațiile de sănătate
Organizațiile internaționale de sănătate recomandă limitarea zahărului adăugat la mai puțin de 10% din aportul caloric zilnic, ideal chiar sub 5%. Pentru copiii sub 2 ani, recomandarea este evitarea completă a zahărului adăugat.
Asta înseamnă atenție nu doar la dulciuri evidente, ci și la produse procesate care conțin zahăr „ascuns”: sucuri, biscuiți, cereale pentru copii, iaurturi cu arome.
Vezi și: Copiii din aproape toată lumea consumă tot mai multe băuturi cu zahăr
Zahăr ocazional vs. zahăr zilnic
Diferența majoră nu este dacă un copil mănâncă o prăjitură la o aniversare, ci dacă zahărul face parte din rutina zilnică. Un desert ocazional, într-un context social, nu este problematic. Consumul zilnic, ca recompensă sau calmant emoțional, este însă o obișnuință care poate crea dependență de gustul dulce.
Zahărul nu ar trebui folosit ca premiu sau metodă de consolare, pentru că astfel copilul învață să asocieze mâncarea cu emoțiile.
Alternative mai sănătoase pentru pofta de dulce
Nu este nevoie să eliminăm complet gustul dulce din viața copiilor. Există variante mai echilibrate:
– fructe proaspete sau coapte
– iaurt simplu cu fructe
– deserturi făcute în casă, cu cantitate controlată de zahăr
– clătite, brioșe sau biscuiți îndulciți natural
Aceste opțiuni ajută copilul să se bucure de dulce, fără excese.
Rolul părinților: educație, nu interdicție
Copiii învață din ce văd. Dacă adulții consumă frecvent dulciuri, mesajul transmis este clar. Educația alimentară începe cu exemplul personal și cu explicații simple, adaptate vârstei.
Este important să discutăm deschis despre zahăr, fără a-l transforma într-un „aliment interzis” sau într-o obsesie. Echilibrul și moderația sunt cele mai sănătoase lecții.
Concluzie: le dăm copiilor zahăr, dar cu măsură
Zahărul nu trebuie demonizat, dar nici ignorat. Copiii pot consuma zahăr ocazional, într-un context echilibrat, fără a-l transforma într-un obicei zilnic. Prin alegeri conștiente și educație alimentară, părinții pot ajuta copiii să dezvolte o relație sănătoasă cu mâncarea, care să îi însoțească toată viața.
