In timp ce in companiile private managementul a descoperit ca munca de la distanta poate fi mai mult decat un “moft” al angajatilor, aducand inclusiv oportunitati de reducere a costurilor, in sistemul public, ministrul Educatiei s-a grabit sa arunce la gunoi conceptul invatamantului on-line, cu toate beneficiile pe care le-ar fi putut aduce.
Dincolo de riscurile implicate de o reluare atat de abrupta a cursurilor cu prezenta fizica integrala, ideea in sine de invatamant on-line putea fi aplicata pe mai departe chiar si dupa depasirea contextului pandemic.
„Sistemul hibrid dispare complet. Scenariul hibrid nu mai există. Experienţele din educaţie mi-au arătat că nu este eficient”, sunt cuvintele cu care ministrul Sorin Cimpeanu a ingropat – pe termen nedefinit – ideea de invatamant la distanta in Romania.
Vezi și Reîncepe școala pentru majoritatea elevilor din România
Un bun exemplu in care invatamantul on-line ar fi o solutie: scolille din mediul rural, unde depopularea a dus la cazuri in care sunt prea putini elevi intr-o localitate pentru a crea mai multe clase. Si nici profesori nu ar fi care sa le sustina.
Astfel, un cadru didactic grupeaza elevi din ani diferiti intr-un singur colectiv si preda in paralel materii de nivel diferit. Iar dupa terminarea ciclului primar, multi copii abandoneaza efectiv cursurile, intrucat scolile cu cilcuri gimnazial / liceele sunt prea departe de casa. Aici invatamantul on-line ar permite “agregarea” unor clase fara restrictiile geografice. Practic, copii din orice colt al tarii ar putea sa urmeze cursuri cu profesori bine calificati, dedicate nivelului lor de studiu.
Desigur, numarul de elevi dintr-o astfel de clasa “virtuala” poate fi limitat la 10-15, pentru a asigura o interactiune consistenta. Ar fi mai mult decat le ofera ministerul educatiei in prezent. In mod similar, ar putea fi scutiti de efortul navetei zilnice la scoala copiii care traiesc in medii izolate, mai ales atunci cand vremea le este potrivnica. Ministerul Educatiei ar trebui doar sa asigure in astfel de cazuri tablete, acces la internet si cadrele didactice care sa activeze pe platforma on-line; nu este un efort atat de mare.
In compensare, ar fi reduse costurile legate de operarea fizica a scolilor acolo unde sunt prea putini elevi / transportul elevilor acolo unde este asigurat.
Un alt exemplu este cazul claselor supra-aglomerate, unde un sistem hybrid ar putea permite accesul elevilor inclusiv de la distanta, asigurand astfel un confort al prezentei fizice in clase.
Mai mult, in contextul in care companiile se indreapta spre un model de lucru flexibil, ar putea sa apara in viitor cererea chiar din partea parintilor ca prezenta fizica la clasa sa fie flexibila. Daca parintii pot munci “remote” si copiii ar trebui sa poata invata “remote”, cel putin o parte din timp. Deja infrastructura pentru transmiterea on-line a orelor de curs a fost creata.
In fond, mediul on-line ofera flexibilitate, iar cu aceasta vin oportunitatile. Acum lucurile pot fi impinse inainte sau totul poate fi aruncat la cos.
Pentru profesorul universitar care conduce acum Ministerul Educatiei, calea deja batuta a prezentei fizice pare sa fie insa singura optiune valida.
Timpul va arata daca deschiderea integrala a scolilor, care se suprapune cu relaxarea recenta a celorlalte masuri de distantare sociala, va conduce la o noua explozie a cazurilor de infectare cu SARS-Cov2.
Ce nu se va vedea insa sunt oportunitatile pierdute.
Aceste se oglindesc doar in incidenta abandonului scolar – o alta statistica in care Romania se pozitioneaza la mare distanta de media Uniunii Europene. Potrivit datelor EURSOTAT din 2018, in Romania doar regiunea Nord-Vest avea o rata de participare a copiilor in sistemul de educatie timpurie (pana la scoala primara) de 92,5%, in restul regiunilor rata fiind intre 80% si 90%. Media la nivelul UE era de 96,2%.
