Plecând pe drumul sorții, ne pășim viața trăind. Așa cum fiecare urmă a pasului nostru lasă urme pe viețile semenilor noștri, pasul lor marchează viețile noastre.
Grăit fiind, cuvântul fiecăruia reprezintă un fapt și se scrie cu urme dumnezeiești pe timp. Iată cuvântul Mântuitorului: „Cerul și pământul vor trece, dar cuvântul Meu nu va trece.”
Ce este cuvântul? Noi suntem obișnuiți să-l înțelegem ca un mod de a face contact unii cu alții, de a face un schimb de informații. Dar vedem în Scriptură altfel de lucruri spuse despre cuvânt. „Întru început era Cuvântul și Cuvântul era către Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.” „Și Cuvântul trup S-a făcut.” „Zis-a Dumnezeu: Să fie lumină, și a fost lumină.” Și orice a spus Dumnezeu prin cuvânt, s-a făcut. Iarăși revin la cuvintele Mântuitorului, când a spus: „Cuvintele Mele sunt duh și ele sunt viață.”
Citiți și Prin educație patriotismul trebuie insuflat tinerilor
Există libertăți statornic încleștate între ziduri imaginare și captivități trăite în libertate dobândită prin capacitatea de înțelegere a relativității.
Fiți patrioți!
În mod vădit și echidistant mi-am câștigat libertatea de opinie în a sugera ferm că fără de tăgadă, România este patria mea.
Nu vreau să intru în polemici de nicio natură și vreau să fiu foarte clar. Sunt în măsura să spun că trăind într-un stat democratic, modern și cu viziuni europene, nu pot tolera obrăznicii fără noimă ale unor impostori aflați echivoc și ilegitim, în posturi de popândăi.
Orice om de pe pământ poartă în inimă un loc căruia îi spune acasă.
Orice om este legat de un colț de Rai în care își găsește refugiul în clipe de secetă sufletească.
Orice român patriot poartă în suflet o bucata de Românie, căreia îi spune acasă.
Cu voia Lui Dumnezeu, de 29 de ani, eu port în suflet pretutindeni colțul meu de Rai și bucata mea de Românie.
Scris de Codruț Cojocaru