Cu toleranţa cum rămâne?

0

De mici suntem educaţi să vorbim frumos cu toată lumea, să spunem “Bună ziua” când intrăm în scară, la sat, nici nu mai zic.. trebuie să saluţi chiar dacă nu o cunoşti pe Țaţa Ileana din deal. 

Şi totuşi, suntem educaţi să fim buni cu toată lumea, să mergem la biserică, să dam pomene; la grădiniţă suntem învăţaţi să îi dăm şi copilului din parc din biscuietele nostru, să ne jucăm cu toţi copiii; mai târziu să vorbim cu oameni de orice nivel: şi cu Nicu care doarme pe banca în parc, dar şi cu doamna chic de la bancă, etc. Unde dispar toate aceste valori când vine vorba să-i acceptăm pe cei de lângă noi cu bune, cu rele, indiferent de sex, culoare, etnie, nationalitate, nive intelectual, orientarea sexuală sau religioasă. Cum rămâne cu această „toleranță”, empatie, despre care tot vorbim? Sau aceasta iese din context când ieşim din tiparul a ceea ce este „normal”. Ce inseamna normal? (sursa dexonline.ro: Normal=1. Care este asa cum trebuie sa fie, potrivit cu starea fireasca, obisnuit, firesc, natural; 2. Care este conform cu o norma. 3. Conform anumitor reguli.

  1. Ce este firesc?
  2. Care norma? Cine o stabileste si de ce ?
  3. Cine face regulile) Cand spui „normal”, e ca si cum ai spune „frumos”, „bun” dar ce e frumos si bun pentru oameni? Nu cumva e diferit pentru fiecare?/ nu suntem de acord cu anumite lucruri care se întâmplă vrând-nevrând?

Moartea lui Răzvan Ciobanu stârneşte un val de ură în online

În contextul morţii lui Răzvan Ciobanu, au apărut din nou în online diverse discuţii în contradictoriu care îl blamează pentru ceea ce a fost. A fost om. Om cu drepturi egale cu a celor „normali”. Şi a mai fost om, copil al lui Dumnezeu cu părţi bune si părţi rele. Nu a avut o orientare sexuală “normală” cum îi zic unii, a dus o viaţă tumultoasă şi plină de controverse. Care dintre noi duce o viata usoara? Si cine a facut numai alegeri corecte in viata? Atentie, alegeri „corecte”, nu alegeri pe care nu le regretam. E o diferenta. Întrebarea este: suntem în măsură să discutăm și să judecăm noi un om pentru ceea ce a fost? În cultura ortodoxă doar Dumnezeu este cel care te cheamă la judecată pentru faptele tale, iar noi ceilalți așteptăm cuminți până ne vine rândul. Dar cine mai e cu adevarat credincios astazi? Câţi dintre noi înţeleg cuvintele unei rugăciuni spuse mecanic?

Citeşte şi: https://pedagoteca.ro/romanii-vor-sa-devina-soferi-sa-munceasca-in-ue-sau-in-industria-hoteliera/

Citeam dimineaţă un articol în care mama răposatului declara: “Vă mulțumesc pentru condoleanțe, vă rog atât pe voi cât și pe ceilalți colegi din presă să mă lăsați să-mi plâng fiul. Sunt extrem de bulversată şi şocată, nici nu ştiu ce să fac. Dacă l-aţi iubit, dacă nu, vă rog doar să-l lăsaţi să se odihnească în pace”. Este răspunsul unei mame îndurerate care atunci când noi toți sărbătoream a doua zi de Paște, ea a aflat cea mai cumplită veste. Dacă acele valori despre care vorbeam mai sus există cu adevărat ar trebui ca noi toți să lăsăm toate aceste răutăți la o parte și să ne găndim că poate nici noi nu avem familia perfectă, poate nici noi nu facem cele mai bune alegeri în opinia celorlați, dar așa cum sunt toate aceste lucruri reprezintă alegereile noastre.

Acum ar trebui să lăsăm toate aceste jigniri și să ne gândim că în timp ce noi celebrăm și ne bucurăm de aceste zile de sărbătoare, există o familie pnetru care Paștele nu va mai fi niciodată la fel.

Despre asta este tolerența și bunătatea despre care tot vorbim!

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here